Fortificația este amplasată pe Stânca Topalu, pe un promontoriu situat la 4 km Nord de satul Topalu. Accesul se realizează pe drumul DJ 223, apoi 2 km pe un drum agricol. Masivul de calcar pe care se află cetatea face parte din Reciful Neojurasic Topalu, rezervație geologică importantă.
Fortificația romană avea o formă patrulateră cu laturile de cca 170 x 116 m, ruinele antice fiind încă vizibile la suprafață în anul 1890. Mare parte din latura de vest şi de nord au fost distruse de o veche carieră de piatră, astăzi rămânând din monument doar o suprafață de aproximativ 0,66 ha. Grigore Florescu a realizat o cercetare sumară la Topalu (în 1924 sau 1927?), la capătul căreia a tras concluzia că sistemul de construcție al paramentului exterior este foarte asemănător celui întâlnit deja la cetățile de la Seimeni și Capidava. În anul 2006, a fost realizat un sondaj în interiorul fortificației în vederea obținerii informațiilor stratigrafice. Greu de spus dacă altarul descoperit în zona Gălbiori – Stupina ar putea fi pus în legătură cu una dintre așezările civile din preajma fortificației de la Stânca Topalu (ISM V 56, Veturius Tertius, magister vici).
Demersurile recente au integrat documentația arheologică menționată, datele digitale colectate prin intermediul dronei, precum și observațiile efectuate la fața locului. Acestea au evidențiat partea nealterată din incinta fortificației, chiar și un detaliu interior, o clădire cu absidă (basilica?).
Publicat de Cercetări Arheologice, revistă a Muzeului Național de Istorie a României
Sursa: Ovidiu Țentea, Ioan C. Opriș, Florian Matei-Popescu, Alexandru Rațiu, Constantin Băjenaru, Vlad Călina, Frontiera romană din Dobrogea. O trecere în revistă și o actualizare, Cercetări Arheologice, Vol. 26, pag. 9-82, 2019, doi: https://doi.org/10.46535/ca.26.01
