La 14 noiembrie 1878, Regele Carol I lansa, la Brăila, proclamația adresată celor mai noi cetăţeni români: Dobrogenii. Mesajul domnitorului a fost tipărit în patru limbi: română, turcă, greacă şi bulgară, și răspândit, sub formă de în foi volante, pe întreg teritoriul provinciei proaspăt revenită în spațiul românesc. În aceeași zi, unități ale Armatei Române au trecut Dunărea înaintând spre Tulcea, capitala din acele vremuri ale paşalâcului Dobrogea.
LOCUITORILOR DOBROGENI
Marile Puteri europene, prin tratatul dela Berlin, a unit Țara voastră cu România. Noi nu intrăm în hotarele voastre, trase de Europa, ca cuceritori, dar o știți și voi, mult sânge românesc s,a vărsat pentru desrobirea popoarelor din dreapta Dunării.
Locuitorilor de orice naționalitate și religiune, Dobrogea, vechea posesiune a lui Mircea cel Bătrân și a lui Ștefan cel Mare, de astăzi, face parte din România.
Voi, deacuma, atârnați de un Stat, unde nu voința arbitrară, ci numai legea desbătută și încuviințată de națiune hotărăște și ocârmuește cele mai sfinte și mai scumpe bunuri ale omenirii:
Vieața, onoarea și proprietatea sunt puse sub scutul unei Constituțiuni, pe care ne-o râvnesc multe națiuni străine.
Religiunea voastră, familia voastră, vor fi apărate deopotrivă ca și ale creștinilor.
Afacerile religiunii și ale familiei vor fi pentru voi încredințate apărării muftiilor și judecătorilor aleși din neamul și legea voastră.
Și Creștini și Musulmani primiți, dar, cu încredere autoritățile române: ele vin cu anume însărcinare de a pune capăt dureroaselor încercări prin care ați trecut, de a vindeca rănile războiului, de a apăra persoana și interesele voastre legiuite, în sfârșit de a vă dezvolta buna stare morală și materială.
Armata română, care intră în Dobrogea, nu are altă chemare, decât de a menține ordinea și, model de disciplină, de a ocroti pașnica voastră viețuire.
Salutați, dar, cu iubire drapelul român, care va fi pentru voi drapelul libertății, dreptății și al păcii.
În curând, provincia voastră, pe cale constituțională va primi o organisațiune definitivă, care ține seamă de trebuințele și de moravurile voastre, care va așeza pe temelii statornice pozițiunea voastră cetățenească. Până atunci, autoritățile române au ca întâia îndatorire de a cerceta și îndestula trebuințele voastre, de a îngriji de bunul vostru traiu, de a vă face a iubi țara, la a cărei soartă, deacum este lipită și soarta voastră. Ca întâia dovadă a părinteștei noastre griji pentru voi, a dorinței noastre de a ușura greutățile voastre, noi desființăm dijma de orice natură pentru anul 1879.
Dela 1 Ianuarie 1880 ea va fi înlocuită printr,o dare bănească mai dreaptă și mai ușoară pentru agricultori. << Embaticul>> (impozit pe capitalul imobiliar din orașe și sate), <<Tementuatul>> (impozit de 3% asupra lucrurlui agricultorilor și meșteșugarilor), <<Impozitul asupra cârciumilor, cafenelelor, băcăniilor, hanurilor>> toate acestea se vor preface dela 1 Ianuarie 1879 într,o dare bănească mai ușoară și mai dreaptă; iar <<Bedelul>> (impozit pentru scutire de armată), darea Entisab (taxa de 2 1/2%) pentru vânzarea vitelor și taxa pe mori se desființează cu totul.
Și, dar, chemând binecuvântarea celui a tot Puternic, în numele și cu învoirea Europei, noi luăm azi în stăpânire provincia <<Dobrogea>> care devine și este țară română, și, transmițându-vă domneasca noastră salutare, vă urăm ca această zi să devie pentru această parte a României, începutul unui viitor de pace și înflorire, începutul bunului traiu și al înfrățirii între fiii aceleiași Țări.
Sursa textului Proclamației: 1878 – 1928 DOBROGEA CINCIZECI DE ANI DE VIEAȚĂ ROMÂNEASCĂ, București, CVLTURA NAȚIONALĂ, 1928
