Tezaurul de la Pietroasa a fost descoperit în martie 1837 de doi țărani în timp ce lucrau într-o carieră de piatră de pe dealul Istrița (comuna Pietroasele, județul Buzău). Din tezaurul compus inițial din 22 de piese, autoritățile au recuperat doar douăsprezece, în greutate totală de aproape 19 kg.
Tezaurul se compune din vase și podoabe, dintre care cinci sunt lucrate doar din aur: un platou mare (lanx), o cană (oenochoe), o pateră cu decor în relief și o statuetă în centru, un colan cu inscripție și un colan simplu, și celelalte șapte piese sunt împodobite cu geme: un colan, patru fibule și două vase poligonale (unul octogonal și altul dodecagonal).
Numele popular al tezaurului, „Cloșca cu puii de aur”, a fost inspirat de formele fibulelor (cea mare „cloșca” iar celelalte „puii”). Aspectul de astăzi este rezultatul mai multor distrugeri și restaurări, după descoperire tezaurul având parte de o „biografie” aventuroasă. Cei doi țărani, Ion Lemnaru și Stan Avram, au vândut tezaurul antreprenorului de construcții Atanasie Verussi care, dorind să facă facă piesele cât mai compacte și mai ușor de transportat, le-a tăiat cu toporul. Artefactele recuperate de autorități au rămas astfel deteriorate până în 1867 când, cu ocazia Expoziției Internaționale de la Paris, au fost restaurate de un bijutier parizian. În 1875 tezaurul a fost furat și deteriorat, colanul cu inscripție fiind parțial distrus. În 1884 mai întâi este aruncat pe fereastră pentru a supraviețui unui incendiu și apoi este restaurat de Paul Telge, un orfevru german care a lucrat și pentru Casa Regală a României. Aceasta a fost ultima intervenție notabilă asupra tezaurului.
Compus exclusiv din piese masive, de aur, tezaurul se evidențiază net din ansamblul descoperirilor Antichității Târzii. Cele patru fibule (piesele care au forma unor păsări stilizate, „cloșca” și cei trei „pui”), se aseamănă cu cele mai somptuoase variante întâlnite în Imperiul Roman Târziu, accesorii cu valoare de insignă, asociate figurilor imperiale și folosite pentru a fixa mantiile pe umărul drept. Colanul cu balama are analogii în același mediu aulic, printre podoabele doamnelor din anturajul împărăteselor. Colanele din bară de aur sunt tot podoabe însemn cu valoarea simbolică indiferent de spațiul de referință, cel al Imperiului sau cel al ierarhiilor „barbarilor” afirmați dincolo de frontierele Imperiului Roman Târziu.
Tezaurul oferă cea mai importantă colecție de vase de aur a Antichității Târzii. Prin intermediul acestora, într-un peisaj toreutic dominat de argint, ne putem face o idee despre aspectul unei opulențe pe care o cunoaștem mai mult din „istorii”. Vasele poligonale aparțin unei categorii absolut speciale, în care valoarea aurului se contopea cu cea a gemelor.
Datat către mijlocul secolului al V-lea p.Chr. și reprezentând o acumulare de valoare materială și simbolică realizată de-a lungul unei perioade lungi de timp, Tezaurul de la Pietroasa înglobează artefacte de un înalt rafinament tehnic, structura ansamblului ducându-ne cu gândul la tezaurele regale ale neamurilor „barbare” afirmate în peisajul politic al secolului al V-lea și mai târziu.
Sursa: Muzeul Național de Istorie a României
