Povestea sa începe ca într-un film, el născându-se în luna în care România a intrat în Primul Război Mondial, tatăl său fiind plecat pe front. Avea un an când a trecut prin Rusia aflata în plina revolutie bolșevica. În tradiția familiilor boiereşti, împreuna cu mama şi fratele său mai mare.
Familia din care face parte apare în documentele istorie Ţărilor Române de la sfârşitul secolului XVIII, o familie din care s-au remarcat mai multe personalităţi importante, politicieni, universitari, diplomaţi.
Tatăl său, Marcel Djuvara, era absolvent al Politehnicii din Berlin-Charlottenburg; el îşi pierde viaţa la sfârşitul Primului Război Mondial. Mama sa făcea parte dintr-o altă familie boierească cu tradiţii, neamul Grădiştenilor.
În 1937, junele Neagu a obţinut licenţa în litere la Universitatea Sorbona, apoi s-a căsătorit cu France, alături de care a avut o fiică, pe Domnica. Înainte să se stingă, Neagu Djuvara era bunicul Sandrei şi străbunicul lui Zoe.
“Eu în copilărie am vorbit franțuzește în casă cu mama. Cu ceilalți din casă, cu servitorii, vorbeam românește, dar cu mama vorbeam franțuzește. În toată tinerețea mea. Până când am plecat în Franța.De aceea, franțuzii, când am mers la liceu în Franța, la vârsta de 12 ani, se mirau că românașul ăsta știa franțuzește mai bine decât ei, fiindcă învățasem gramatică, chestii, nu știu ce, și ăia au fost uimiți. Pentru că ei nici nu știau prea bine ce înseamnă român. Și românul vorbea mai bine franțuzeşte decât ei. Fiindcă învățasem carte” spune Neagu Djuvara.
Instruirea intelectuală a lui Neagu Djuvara este remarcabilă, el studiază istoria la Universitatea Sorbona din Paris, obţinând titlul de doctor în drept (1940). Urmează anul 1972, obţine doctoratul de stat (docenţa) la Sorbona cu o teză de filosofie a istoriei.
De asemenea, este absolvent și al prestigiosului Institut naţional de limbi şi civilizaţii orientale din Paris.
Filmul vieții sale cuprinde și episode reale de război, trăite pe front.
Anul 1941 îl găsește, alături de alți tineri ai generaţiei sale, pe fronturile din Basarabia şi Transnistria, ca ofiţer de rezervă, fiind rănit aproape de Odesa.
În 1941, luptă în Al Doilea Război Mondial, participând la asedierea şi cucerirea Odeseiș luptă în care mai rămăseseră în picioare 92 de soldaţi, din aproximativ 3000 câți erau la începutul luptei.
Întors de pe front, el intră în Ministerul de Externe și se integrează în gruparea care urmărea scoaterea României din război. Aici fiind, el a primit o misiune care îi va schimba viața; fiind trimis la Stockholm, Neagu Djuvara părăsește România cu 24 de ore înainte de a fi desfășurat actul de la 23 August. Urmează o perioadă de viață trăită departe de țară. Din cei 101 de ani de viață, Neagu Djuvara a trăit 45 de ani în în exil. În această perioadă, el lucrează pentru CIA, apoi se mută în Africa, primind funcția de consilier pentru Ministerul de Externe al Republicii Niger, fostă colonie franceză care tocmai își câștigase independența.
S-a întoars în țară după 1989. Revenit în România după căderea comunismului, Neagu Djuvara a devenit celebru prin scrierile sale istorice și prin intervențiile savuroase avute pe scena publică. A relansat ideea originii cumane a Basarabilor, al căror descendent se recomandă.
Episod amuzant, întors în România lui Ion Iliescu, Neagu Djuvara a demonstrat cum inteligența și toleranţa pot învinge un sistem represiv, el împrietenindu-se cu securistul pus să-l urmărească și vizitându-se cu acesta până spre ultimii ani de viață.
A trăit două războaie mondiale și unul rece, ceea ce l-a făcut să vadă viața, în general, cu o detașare care, uneori, nu a fost înțeleasă pe deplin de toată opinia publică.
Neagu Djuvara a fost un personaj de origine nobilă. Dovada vine și din arborele său genealogic, cu rădăcini care ajung la Basarab I, la Vlad Ţepeş sau la Radu cel Frumos.
Neagu Djuvara s-a stins la 25 ianuarie 2018, la vârsta de 101 ani, şi a fost înmormântat, cu onorurile cuvenite, la cimitirul Bellu din Capitală.
Neagu Djuvara ne-a vorbit cât a putut prin viu grai, ne mai vorbeşte şi astăzi, dar prin cărţi.
“Se vorbește despre un nou război rece între americani și ruși. Credeți că este un nou război rece?
Nu. Americanii sunt acum, din punct de vedere al potențialului militar, incomparabil deasupra. Putin nu poate să facă absolut nimic, decât în Ucraina, dacă vrea să îi domine pe ucrainieni. Americanii nu mișcă fiindcă, în fond, este fosta Rusie țaristă care avea și Ucraina. Dar peste asta nu le-ar da voie. Dovadă că au garnizoane și în țările baltice, în Polonia, la noi. Cum să spun, există santinele americane de-a lungul graniței rusești peste tot, până și la Polul Nord. (fragment, interviu, 2016)”
