„Nu am decât patru clase primare pe care pot să le justific”
A rămas celebră replica lui Caragiale, care spunea că „Nu am decât patru clase primare pe care pot să le justific”, replică repetată atunci când ajunsese un scriitor consacrat, recunoscut de o ţară întreagă. Desigur, studiile scriitorului erau mult mai consistente. După şcoala primară și gimnaziul, făcute la Ploieşti, a urmat un an de liceu, mutat fiind la Bucureşti. Caragiale avea un nivel de studii similar cu al multor avocaţi sau profesori titulari din România acelor timpuri. Într-o scrisoare târzie, trimisă lui Vlahuţă, Caragiale recunoaşte: „am învăţat atâta şcoală câtă, la limită, mi-ar fi de ajuns să mă pot apuca de învăţătura dreptului – să mă fac avocat” . Nu s-a făcut avocat, însă, alegera sa ducându-l către literatură, astfel că el a urmat, doi ani, cursurile Conservatorului dramatic de pe lângă Teatrul Naţional din Bucureşti, unde unul dintre profesori i-a fost chiar unchiul său, reputatul actor şi dramaturg Costache Caragiale.
Puțină aventură cu Veronica Micle
Este o legendă care circulă, referitoare la episoadele lui Caragiale de tumult sentimental. Unul dintre acestea o amintește, ca protagonistă, pe Veronica Micle, pe care a sedus-o, într-un moment în care relațiile ei cu Mihai Eminescu se răciseră. Și lista conține multe personaje, mai puțin celebre.
Escapadele sale romantice au încetat complet, după căsătoria din 1889 cu Alexandrina Burelly, scriitorul devenind un familist convins, preocupat de familie, un tată cu principii morale inflexibile, chiar rigide, preocupat de educația copiilor săi și de viitorul lor profesional. Chiar dacă era “dobândit” înaintea căsătoriei, Caragiale se procupă de Mateiu, pe care l-a crescut în propria casă și l-a ajutat în carieră. A avut două fiice cu soția legitimă, Alexandrina, care au murit la vârste fragede, în 1892; ulterior, a mai avut doi copii, cărora le dă, spre amintire, numele părinţilor săi, Luca şi Ecaterina. Urmând exemplul patern, ambii săi fii au fost scriitori.
La 60 de ani, sărbătorit în lipsă
Era anul 1912, când a împlinit a 60 de ani și a refuzat să fie sărbătorit, oprind avântul multor colegi scriitori care doreau să îl celebreze. Însă marele Caragiale respinge ferm omagiile zgomotoase. Totuși, chiar şi în lipsă, companiile teatrale, societăţile de scriitori şi revistele literare îl sărbătoresc, proclamându-l ca fiind cel mai mare scriitor român în viaţă, un clasic a cărui aură strălucea, parcă, și mai mult, în lipsă.
