„În copilărie şi chiar mai târziu, când cântam la pian, îmi era teamă să nu mă vadă cineva că tremur. Atunci, la prima operaţie, m-am simţit copilul de altădată în faţa pianului. Dar din dorinţa de a nu-mi vedea nimeni teama, m-am lăsat copleşită de o linişte binefăcătoare. Apoi, toată viaţa, la operaţiile cele mai dificile, am simţit că sufletul îmi este stăpânit de pace. Este o stare minunată, de comunicare cu Dumnezeu”, spunea Sofia Ionescu într-unul din interviurile acordate (“Enciclopediei personalităţilor feminine din România”, Editura Meronia, Bucureşti, 2012).
În prima echipă de neurochirurgie, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar
Sofia Ionescu Ogrezeanu s-a născut la 25 aprilie 1920, în Fălticeni (Suceava), ca fiică a lui Constantin Ogrezeanu, casier la BNR Fălticeni, şi a Mariei, o refugiată din Bucovina. Micuța Sofia a făcut şcoala primară în oraşul natal, apoi a urmat primele şase clase la Liceul de Fete Fălticeni şi ultimele două la şcoala Centrală de Fete „Marica Brâncoveanu” (Bucureşti).
Tânăra studioasă allege medicina și intră la facultate, unde execută un prim stagiu de practică la oftalmologie iar cel de-al doilea stagiu îl face (1943), ca medic de circă rurală, în comuna Baia, în apropiere de Fălticeni.
În octombrie 1943 alege să efectueze un stagiu la Secția de Neurochirurgie din Spitalul nr. 9, Bucureşti, unde este inclusă în prima echipǎ alcătuită pentru intervenții neurochirurgicale, alături de prof. dr. Dimitrie Bagdasar, întemeietorul neurochirurgiei româneşti şi de doctorii Constantin Arseni şi Ionel Ionescu, acesta din urmă devenind mai apoi viitorul ei soţ.
Prima operaţie pe creier unui copil rănit în bombardamente
Anul 1944 a venit, pentru Sofia Ionescu, cu dramele dezastrelor provocate de război și, totodată, cu un moment decisiv în cariera tinerei mediciniste.
Ca urmare a frecventelor bombardamente asupra Bucureștilor, la spital erau aduși, în același timp, un număr prea mare de răniți în raport cu numărul mic de medici care ar fi putut să le salveze viața.
În aceste împrejurări, un copil rănit, pentru care o intervenție chirurgicală era de maximă urgență, a fost adus și nici un medic nu era disponibil. Surprinzător pentru toți, inclusiv pentru doctorul Bagdasar, tânăra studentă (anul V de facultate) s-a oferit să-l opereze, intervenția sa dovedindu-se a fi salvatoare.
„Această operație – va mărturisi Sofia Ionescu – mi-a decis viața pentru 47 de ani înainte, cât am stat în neurochirurgie, și mi-a adus-o la 180 de grade față de ceea ce îmi propusesem eu, o viață liniștită de medic internist în orașul meu natal, Fălticeni”.
Intervenţia Sofia Ionescu afost recunoscută ca fiind o premieră mondială de Congresul Mondial al Femeilor Neurochirurg din 2005.
Echipa de aur, alături de Constantin Arseni şi Ion Ionescu
Cariera tinerei a crescut în mod firesc, iar Sofia Ionescu și-a susţinut doctoratul în medicină şi chirurgie în 1945, iar anul următor a participat la concursul de secundariat. A fost cooptată în echipa constituită din Constantin Arseni şi Ion Ionescu, soţul ei, la Spitalul Nr. 9 din Capitală, unde a activat până în 1990, când, slăbindu-i vederea, a fost nevoită să acceptate pensionarea.
Pentru că numele său era deja o emblemă la nivel național și internațional, Sofia Ionescu Ogrezeanu a avut pacienți aleși. Astfel, ea l-a tratat pe soțul Mariei-Tănase, pe soția lui Gheorghe Gheorghiu-Dej, dar și pe una dintre soțiile șeicului Zaed-Bin sultan al Nohaian din Abu-Dhabi, pe listele sale gasindu-se și artiști, poeți, mulți alți reprezentanți ai conducerii din România acelor timpuri.
Medicul Sofia Ionescu Ogrezeanu, o persoană credincioasă
După declaraţiile făcute de ea însăși, a fost o persoană foarte credincioasă, care mergea des la Biserica Olari din Bucureşti, unde se ruga la icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Acolo se simțea ascultată și ajutată.
O “panoplie” de distincții, titluri, recunoașteri internaționale
Sofia Ionescu a avut o carieră de excepție, ea adunând mai multe calități: profesor universitar, Membru al Societății Române de Istoria Medicinei, Membru Emerit al Academiei de Științe Medicale.
Pentru curajul, devotamentul și implicarea sa în lume medicinei, a fost declarată medic erou de către Organizația Mondială a Sănătății, care i-a înregistrat numele într-un album realizat, în care mai figureau 65 de medici care au scris istorie în acest domeniu.
Premiile și distincțiile sale au fost numeroase, printre distincțiile primate de Sofia Ionescu numărându-se „Semnul de Distincţie” al Crucii Roșii, insigna „Evidențiată în Munca Medico-Sanitară”, medalia „A XX-a Aniversare a Eliberării Patriei”, medalia „25 de ani de la Proclamarea Republicii”, Diploma de Onoare „ANFDUR” pentru merite de excepție, Premiul „Elisa Leonida Zamfirescu” și Diploma de Onoare a Confederației Naționale a Femeilor din România. Sofia Ionescu a mai primit și distincția „Ordinul Național Steaua României”.
Numărul articolelor și comunicărilor prezentate atât în țară, cât și în străinătate se ridică la aprozimatix 120 de lucrări.
Sofia Ionescu Ogrezeanu a încetat din viață în 2008 și a fost înmormântată la Cimitirul Bellu.
