„Dumitru Prunariu este aproape un copil frumos ca însăşi tinereţea, curat cum este curată carnea unui măr. A venit deunăzi la mine să mă vadă, când zăceam bolnav la pat şi am rămas surprins să văd cum un erou naţional poate să fie atât de gingaş, atât de modest, de cordial, de savant şi de copilăros totodată. Nu ştiu cum or fi eroii altor ţări în genere, dar ai noştri, fie cei din timp de război, fie cei din timp de pace, au ceva de Făt-Frumos în ei” (Nichita Stănescu, decembrie 1982)
Dumitru Dorin Prunariu s-a născut pe 27 septembrie 1952, în orașul Brașov (care avea atunci numele de Stalin). Tatăl său era de profesie inginer, iar mama cadru didactic la o școală generală. Pasiunea lui pentru zbor s-a manifestat încă din copilărie, iar la 14 mai 1981 a devenit primul și singurul român care a zburat vreodată în spațiul cosmic.
Dumitru Prunariu este de profesie inginer aeronautic. A fost, pe rând, ofițer inginer în cadrul Comandamentului Aviației Militare, șef al Aviației civile române, președinte al Agenției Spațiale Române, ambasador al României în Federația Rusă, președinte al Comitetului ONU pentru Explorarea Pașnică a Spațiului Extra-atmosferic (UN COPUOS), președinte al Asociației Exploratorilor Spațiului Cosmic (ASE), vice-președinte al Comitetului de Relații Internaționale al Agenției Spațiale Europene (ESA). În prezent are gradul de general-locotenent în rezervă.
A absolvit Facultatea de Inginerie Aerospațială din cadrul Universității „Politehnica” din București, în anul 1976, cu specializarea inginerie aeronautică. După finalizarea studiilor universitare, a lucrat ca inginer stagiar la Întreprinderea de Construcții Aeronautice (IAR) din Ghimbav (județul Brașov), între anii 1976-1977.
A fost selectat de pe o listă cu 150 de persoane
“Am fost aproximativ 150 în mai multe grupuri de selecție. Practic, din acea unitate militară, dintre cei care efectuam stagiul militar am plecat la București 17 persoane. Au fost și alte grupuri dintre ofițerii ingineri din cadrul Unităților de Aviație Militară, s-au făcut selecții din cadrul întreprinderilor de aviație, ale institutelor de cercetări în domeniul aviației, unde erau ingineri de aviație și o apreciere aproximativă pe care am dedus-o din discuțiile purtate cu cei care s-au ocupat de coordonarea acestei selecții, am ajuns la concluzia că au fost circa 150 de candidați în total, din care în final am rămas șapte, apoi imediat cinci, doi s-au retras, am rămas trei. Noi, cei trei am trecut printr-un examen medical complex la Institutul de Studii Medicale și Biologice în domeniul aviației și cosmonauticii la Moscova, de unde am mai rămas doi. Am efectuat ciclul complet de pregătire în calitate de candidați cosmonauți și după rezultatele obținute de-a lungul celor 3 ani de pregătire am fost ales eu să reprezint România în Cosmos” spune Dumitru Prunariu.
Patru crai de la rasărit
Așa cum reiese din Dosarul care cuprinde documentația privind zborul cosmic al echipajului comun româno-sovietic la bordul complexului orbital experimental ştiinţific intitulat Saliut 6-Soiuz T-4–Soiuz 40(1), zbor realizat în perioada 14-22 mai 1981, au fost patru protagoniști, din echipă făcând parte pilotul-cosmonaut al URSS Vladimir Vasilievici Kovalionok (comandantul navei cosmice Soiuz T-4şi al laboratorului spaţialSaliut-6), pilotul-cosmonaut al URSS Victor Petrovici Savinîh (inginerul de bord al navei cosmice Soiuz T-4şi al laboratorului spaţialSaliut-6), pilotul-cosmonaut al URSS Leonid Ivanovici Popov (comandantul navei cosmice Soiuz 40) și cosmonautul-cercetător al navei cosmice Soiuz 40, pe numele său Dumitru Prunariu, locotenent-major inginer și cetăţean al Republicii Socialiste România.
8 minute și 50 de secunde de zbor cu 28.000 de km/oră
“E adevărat, lansarea nu durează mult, iar în 8 minute și 50 de secunde, ajungi de la 0 km/h la 28.000 de km/h. Este o viteză la care ajungi suportând o accelerație destul de intensă de aproximativ 4 G. Deci, practic, stând culcat pe spate într-un suport, căruia i-am putea spune fotoliu al navei cosmice, un suport mulat pe organismul uman, al fiecărui cosmonaut în parte, suporți această greutate, care este de 4 ori mai mare decât greutatea propriului organism. Apar mai multe modificări, solicitări, este o stare de permanentă încordare, și în tot acest timp trebuie să urmărești parametri navei cosmice pe perioada de lansare. Parte dintre ei sunt transmiși prin teledetecție, alții îi raportezi de la bord. În aceste momente crește tensiunea, crește pulsul și ajungând în spațiul cosmic, imediat cum se întrerup motoarele rachetei purtătoare, apare imediat imponderabilitatea, o stare deosebită cu totul de orice ai încerca la sol și care, la rândul ei, pe lângă plăcerea de a pluti, pe care o înveți, provoacă și numeroase neplăceri organismului uman într-o perioadă în care o serie întreagă de procese se transformă prin pierderea greutății și trăirea în lipsă totală de greutate în imponderabilitate.
Organismul se adaptează în primele zile la condițiile de imponderabilitate. Pentru că nu mai ai greutate, organismul, mușchii, sistemul osos nu mai pot susține propria greutate a corpului apar transformări în mușchi, transformări în joncțiuni, coloana vertebrală se destinde până la durere mai ales când stai nemișcat. Acest lucru se întâmplă mai ales în timpul nopții, când dormi, și când apar dureri pe care nu le poți potoli cu pastile. Este necesar să te scoli să faci mișcare pentru ca efectele durerii să fie diminuate.
Desigur că totodată și tensiunea intra-oculară crește destul de mult datorită aceleiași lipse de presiune hidrostatică, care atrage orice lichid în organism în jos, mucoasele sunt inflamate simțind o presiune permanentă” mărturisea D. Prunariu înntr-un interviu realizat în octombrie 2017.
16 răsărituri pe zi
Timp de o săptămână, cei patru cosmonauți au lucrat la 22 de experimente științifice și au lărgit sfera cunoștințelor existente în domeniile astrofizică, fizică nucleară, tehnologie cosmică, biologie, biomedicină și medicină aeronautică. În cadrul acestei misiuni, echipamentul spațial a înconjurat Pământul de 125 de ori, cu o viteză de 28.000 km/h.
Cei patru cosmonauți au văzut răsăritul de 16 ori în ceea ce, în mod uzual, numim o zi pământeană, iar în acest timp erau supuși la variații de temperatură de la +150 de grade Celsius la -150 de grade.
Unde este apă, există forme de viață
Întrebat ce părere are despre existența vieții extraterestre, D. Prunariu a spus “Indiscutabil există viață undeva în Univers. Este o afirmație pe care o fac din convingere personală, analizând multe materiale științifice. În ultimul timp se descoperă apă nu numai pe Lună, pe Marte, dar și pe sateliți ai planetelor giganți ale planetelor din sistemul nostru solar. De asemenea, se descoperă undeva în galaxia noastră, în alte sisteme stelare, sisteme asemănătoare sistemului nostru solar, unde se presupune că poate să existe viață. Practic, oamenii de știință caută urme de viață după criteriile pe care le cunoaștem noi pe Pământ, respectiv apă. Apa este o materie indispensabilă existenței vieții în concepția noastră. De asemenea, alte substanțe, poate chiar materiale biologice. Planeta Marte este investigată intens de către roboți pentru a găsi urme biologice, unde se consideră că odată au existat râuri, vegetație și desigur, viață sub o anumită formă, iar acestea au dispărut ca urmare a unei catastrofe planetare. Studiem toate aceste lucruri în intenția de a putea determina și ce se poate întâmpla cu Pământul nostru în viitoarele sute de mii, milioane de ani și dacă se pot lua anumite măsuri pentru a-l proteja pentru viitoarele generații”. (selecții din interviul acordat site-ului politiadefrontiera).
