Linia ferată Constanța – Cernavodă a fost inaugurată pe 4 octombrie 1860, însă, este interesantă povestea acesteia și modul în care a ajuns să fie construită, deoarece, Anglia urmărea să dețină supremația economică în zonă, prin colectarea și transportul mărfurilor din această regiune bogată, pe Dunăre – unde conducea cu mână de fier Comisia Europeană a Dunării, precum și pe uscat, unde începea să se afirme încet, dar sigur, portul Constanța.
Deși Turcia, ajutată de Anglia, Franța și Regatul Sardiniei, ieșise victorioasă din Războiul Crimeii contra Rusiei din 1853-1856, în realitate ea pierdea din influența pe care o avea în peninsula Balcanică și în Țara Românească, în favoarea Angliei, care începuse să exercite asupra acestei părți a Europei, o autoritate tot mai puternică.
„După unele discuții purtate cu guvernul sultanului Abdul Medgid, John Trevor Barkley, reprezentant al unui grup de constructori de linii din Londra, a ajuns să încheie o convenție pentru construcția unei linii ferate între Kustenge – Boğazköy (Constanța – Cernavodă), amenajarea porturilor Constanța și Cernavodă, precum și totala administrare a comerțului de import – export din această regiune a Imperiului Otoman.
Convenția a fost confirmată prin firmanul (ordinul scris) redactat în limbile turcă și franceză și semnat de sultan la data de 1 septembrie 1857.
Originalul firmanului redactat în limba turcă se află în proprietatea Muzeului Căilor Ferate.
Acest document, are atât o valoare istorică, dar și documentară”, se precizează în cartea „Construcții pentru transporturi în România”, ai cărei autori sunt D. Iordănescu și C. Georgescu.
Firmanul este scris în „divani”, limba veche turco-arabo-persană, fără semne ortografice, folosită de cancelaria Imperiului Otoman. Actul cuprinde 270 de cuvinte într-o singură frază, iar traducerea acestuia este următoarea:
„Barkley and Co. onorabilul supus al foarte respectatului stat englez, găsindu-se în capitala mea, cerând favoarea decretului înaltei mele permisiuni în vederea construirii căii ferate Boğazköy la Kistenge prin susnumitul domn (…) prezentul meu ordin glorios a emanat din consiliul meu imperial (…) a fost eliberat (…) fiind dat în scris în a doua zi a lunei muharem a anului una mie două sute șapte-zeci și patru”.
După aproximativ cinci ani de la darea în circulație a liniei, societatea „Danube and Black Sea Railway Kustendje Harbour Company” (Danube and Black Sea Railway – DBSR), așa cum se numea unitatea care făcea exploatarea liniei, a emis o marcă poștală locală pentru francarea corespondenței care se transporta cu trenul.
„A fost creată astfel o legătură poștală între liniile engleze maritime (Llyod) și cele austriece, dunărene (Donau Dampfschiffarhrts Gesellschaft – DDSG). O corespondență din Viena pentru Istanbul circula prin serviciul postal al societății de navigație DDSG până la Cernavodă, unde era preluată de societatea engleză DBSR până la Constanța, de unde, până la Istanbul circula prin poșta societății maritime Llyod. Anul punerii în circulație a mărcii poștale nu se cunoaște precis, însă, se știe că a circulat până în anul 1871. Marca avea valoarea de 20 de parale, era litografiată, cu tipar negru pe hârtie verde-albă dantelată și de formă dreptunghiulară de 18,5-22,5 mm”, mai aflăm din volumul „Construcții pentru Transporturi în România”.
Prin faptul că această marcă a fost emisă special pentru francarea corespondenței care se transporta cu trenul, este considerate ca fiind prima marcă de acest gen din lume și, în același timp, prima marcă cu tematică de căi ferate din Europa. În desenul din centrul mărcii apare imaginea unei locomotive fumegând, cu două vagoane.
Datorită colecționarilor de plicuri și mărci poștale, aflăm că în timpul când această marcă avea putere de francare, exista la Cernavodă „Monsieur Charles Gasquet, chef de gare Tchernavoda”.
