În urmă cu 758 de ani (anul 1265), a fost datată prima mențiune documentară a Hunedoarei, inițial numindu-se Hungnod.
Numele Hungnod, menţionat ca fiind dat aşezării încă din vremea Evului Mediu, a apărut întâia data în registrul de dijme papale.
A fost apoi o perioadă în care comitatul Hunedoara, cunoscut şi ca Varmeghia Hunedoarei (Hunyad vármegye – în maghiară, Komitat Hunyad – în germană, Comitatus Hunyadiensis – în latină) a fost identificat ca unitate administrativă ce aparținea de Regatul Ungariei. În documentele ungare, Hunedoara figurează ca fiind printre cele mai vechi oraşe din Transilvania.
Istoria aşezării îşi are origini mult mai vechi, zona fiind locuită încă din perioada Neoliticului, cu aproape 4.000 de ani în urmă, potrivit mărturiilor arheologice
Conform istoricilor, cea dintâi menţiune documentară a municipiului Hunedoara, cu numele Hungnod, datează din 30 august 1265, așa cum figurează în Registrul de dijme papale (sursa informație www.primariahunedoara.ro şi lucrarea „Enciclopedia geografică a României”- apărută în 2002).
Siderurgia, cheia progresului
Cercetările arheologice făcute aici au dus la descoperirea, în vatra oraşului şi în satele din apropiere, a unor urme de locuire ce trimit ca perioadă în epoca pietrei. Săpăturile făcute pe Dealul Sânpetrului au dus la găsirea unor urme materiale datate din epoca fierului și din cea a bronzului, ceea ce are corespondență în istoria modernă, în care se arată că dezvoltarea localităţii a fost influențată timp de perioade îndelungate de activitățile de siderurgie, știut fiind că în ariile suburbane se găsesc minereuri de fier (conform arheologilor, aici, pe Sânpetru, a fost un castru roman cu un post de pază al Legiunii a XIII-a Gemina).
În împrejurimile cetăţii, au fost descoperite atât un semnificativ depozit de fier, cât și un atelier metalurgic cu opt cuptoare, care datează din vremea daco-geţilor. Bogată în dovezi istorice, în această zonă au fost descoperite importante tezaure monetare din vremea dacilor, catalogate de istorici sub denumirea „de tip Hunedoara”, dar şi o serie de monede romane (tipul republican sau imperial) reprezentând ca timp o perioadă îndelungată (183 î.Hr. – sec III. d.Hr.), fapt ce face dovada unei intense activități economice, ramificate între civilizaţia romană şi cea a daco-geţilor. Istoricii vorbesc și despre relevanța descoperirii în aceași zonă și a unor drahme (proveniență grecească Dyrrhachium), de pe ţărmul de est al Mării Adriatice, sau chiar din Apollonia Illyrica sau din Macedonia Prima.
Ca urmare a cuceririi Daciei de către Imperiul Roman, în urma războaie petrecute, zona Hunedoarei a intrat în atenţia lumii romane prin bogăţiile sale, în special zăcămintele de fier.
Mai târziu, în anul 1278, Hunedoara era considerată, alături de Haţeg şi Deva, una dintre cele mai importante aşezări aflate în arhidiaconatul de Hunedoara. În acel timp, comitatul Hunedoarei era încadrrat ca unitate administrativă ce aparținea de Voievodatul Transilvaniei, parte a Regatului Ungariei.
Concluzia data de toate documente, este aceea dovezile și probele istoriei plasează Hunedoara printre cele mai vechi localităţi din Transilvania.
Hunedoara, obiectiv turistic
Hunedoara, obiectivele de interes cultural şi turistic: Castelul Corvinilor (al Huniazilor), cel mai important monument de arhitectură gotică laică din Transilvania, supus unor ample lucrări de restaurare în anii 1965-1970 şi 1993-1995; Biserica cu hramul „Sfântul Nicolae” (anul 1458, cu transformări din 1634; picturi murale interioare din 1654); Catedrala ortodoxă cu hramul „Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena” (sec. al XIX-lea); Biserica cu hramul „Schimbarea la Faţă” (sec. al XVIII-lea); Centrul vechi al Hunedoarei (cuprinde un ansamblu arhitectonic realizat în perioada cuprinsă între a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primele decenii ale secolului XX); fortificaţia de pământ de pe Dealul Sânpetru; Muzeul de Arheologie, Istorie şi Etnografie (înfiinţat în 2014); Muzeul Casa Breslelor (înfiinţată în 2016); Biserica Reformată (ctitorită în 1644 de Peter Bethlen, nepot al principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen); Turnul-clopotniţă (amplasat deasupra intrării situate pe latura de vest, de factură barocă); Grădina zoologică din Hunedoara (29.000 metri pătraţi); Lacul de agrement de la Cinciş,
Oraşul Hunedoara a fost declarat municipiu la data de17 februarie 1968. La ultimul recensământ al populaţiei din 2011, municipiul avea 60.525 locuitori.
Municipiul Hunedoara se întinde pe o suprafaţă de 9.743 ha, respectiv 97 km pătraţi, fiind situat în centrul judeţului cu același nume, situate la poalele estice ale Munţilor Poiana Ruscă, la 245 m altitudine, pe Valea Cernei, la 18 km sud de municipiul Deva, fiind reşedinţă a judeţului Hunedoara.
