21 septembrie 1847 – Inaugurarea primei “uzine” hidraulice de alimentare cu apă din România
Într-o zi de 21 septembrie, dar în urmă cu 176 de ani, avea loc manifestarea organizată cu prilejul inaugurării primei lucrări moderne de alimentare cu apă a Bucureştilor.
Totul se întțmpla în timpul domniei lui Gheorghe Bibescu, când a fost instalată o mașină cu aburi care scotea apă din Dâmbovița, echipamentul fiind realizat după proiectul elaborat de inginerul parizian Jean Baptiste Marsillo. Practic, în locul respectiv, numit „Stabilimentul fântânilor de la Mihai Vodă”, pompele erau acţionate de o maşină cu aburi, iar instalația strecura și filtra apa înainte de a o distribui cișmelelor. Concret, echipamentul asigura atât procedurile de extragere, cât și pe cele de filtrare a apei.
Importanța acestei instalații, prin care se asigura apă potabilă (folosirea acestei ape făcând multe diferențe în îmbunătățirea calității nivelului de viață a populației Bucureștilor) . Astfel, așa cum arată imaginile și înscrisurile din arhivele vremii, la ceremonia inaugurării acestei prime uzine hidraulice bucureștene, din ziua de 21 septembrie 1847, au participat peste 70.000 de cetățeni de rând, la care s-au adăugat și marile autorități ale vremii, în frunte cu domnitorul Gheorghe Bibescu.
Dâmboviţa, apă dulce, /Cine o bea, nu se mai duce
De la întemeierea Bucureștilor și multă vreme după aceea, principala sursă de aprovizionare cu apă a gospodăriilor era asigurată de „dulcea” Dâmboviţă. Foarte apreciată în folclorul urban, savoarea apei curgătoare din Bucureşti a fost transpusă şi în versuri compuse de de austriacul Enrich Winterhalder și apărute în volumul de poezii “Flori de scaieţi culese pe malul Dâmboviţei”.
Erau anii în care bucureștenii fredonau „Dâmboviţa, undă dulce, /Undă cu cerescul dar, /Cine te-a gustat vreodată/Va să plece în zadar/ Dâmboviţa, apă dulce, /Cine o bea, nu se mai duce!”, pe acordurile musicale compuse de Jean Wachmann.
