„Ceea ce eşti vorbeşte mai tare decât ceea ce spui” sunt vorbele pe care le scria părintele pe ultima pagină a bibliei pe care o purta cu el.
Uneori, tăcerea i-a fost impusă părintelui Arsenie, iar alteori şi-a impus-o el, singur. Pentru că nu i se îngăduia să liturghisească şi să predice, părintele a ales să propovăduia tăcând şi pictând.
„…La mine vine multă lume. Eu însă nu le fac nimic, decât stau de vorbă cu ei, îi îndrum – și când pleacă spun că au fost schimbați, și atunci ei mă consideră făcător de minuni.“ — Arsenie Boca, declarație din dosarul său de Securitate
Copilărie grea, în Ţara Zarandului
Era ziua de 29 septembrie 1910 când s-a născut ieromonahul Arsenie Boca, în satul Vaţa de Sus, din Munţii Zarandului. La naştere a primit numele de Zian Vălean. Venise în familia unui cizmar, pe nume Iosif, şi al Creştinei, femeie casnică. Despre primii ani din copilăria sa, a mărturisea părintele Arsenie Boca, într-o declaraţie dată în 1945, în arestul Siguranţei, la Râmnicu Vâlcea: „Subsemnatul m-am născut în 1910, septembrie 29, în Vaţa de Sus, judeţul Hunedoara. Şcoala primară şi liceul în orăşelul Brad, acelaşi judeţ. De pe atunci mi se remarca o anumită înclinaţie spre singurătate şi spre probleme de religie” (relatare pe baza documentelor păstrate în Arhivele CNSAS).
În anul 1939, el intră în viaţa monahală (până în anul 1948 – la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, apoi la Mănăstirea Prislop – până în 1959). Începând cu anul 1945, Arsenie Boca intră în vizorul Securităţii și începe prigoana. Este arestat, prima dată în 1948, acuzat că i-a ajutat pe luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului (invocându-se pretinse legături ale acestuia cu mişcarea legionară, nesusţinute de nici o dovadă), apoi între 1952 și 1953, este dus la Canal. Despre perioada detenţiei sale, călugărul nu a vorbit.
Din anul 1959, îi este stabilit domiciliu forţat la Bucureştri, lucrează ca pictor la biserica de la Drăgănescu (1968 – 1984). Începând cu 1984, el se retrage la aşezământul mănăstiresc de la Sinaia, acolo unde şi moare. A fost înmormântat la Prislop, loc devenit destinație specială de pelerinaj şi rugăciune, pentru credincioşi, în anii care au urmat.
La Muntele Athos, călugăr
Absolvent de Teologie şi al Institutului de Arte Frumoase Bucureşti, Arsenie Boca a fost trimis de către mitropolitul N. Bălan, pentru trei luni, în 1939, într-o obşte monahală de pe Muntele Athos.
„M-am dus în camera mea şi m-am întins pe patul tare, athonit, pe burtă, ca ciobanii, căci şi oasele mă dureau şi muşchii de efortul zilei. Sufletul însă îmi era luminat şi fericit. Astăzi pe Sfântul Munte al Athosului am trăit prima minune, am întâlnit un sfânt. O pară de foc. Mi-am zis în gând “Tatăl nostru” şi mi-am însemnat patul, făcând cu mâna dreaptă semnul sfintei cruci. Apoi m-am cufundat într-un somn adânc”, a lăsat scria Arsenie Boca, într-un manuscris în care povestea una din experiențele avute pe muntele Athos.
Ținta comuniștilor
Prima data, Arsenie Boca a fost arestat, la Râmnicu Vâlcea, în iulie 1945, considerat fiind opozant al regimului. Apoi a fost arestat din nou, în anul 1948, și după ce a stat o lună şi jumătate în detenţie, el a fost trimis la Mănăstirea Prislop. Seria anchetelor şi episoadelor de detenţie a continuat până în anul 1959, când preotul a fost alungat din Mănăstirea Prislop şi nu i s-a interzis să mai slujească. Din acel moment, Securitatea a continuat să îl ţină sub observație atentă, până la sfârșitul vieţii sale.
Arsenie Boca a murit în ziua de 28 noiembrie 1989, la vârsta de 79 de ani și, potrivit dorinţei sale, el a fost înmormântat la mănăstirea Prislop, în ziua de 4 decembrie 1989.
Din acel moment, mormântul său a devenit unul dintre cele mai aglomerate locuri de pelerinaj din întreaga Românie.
„Vreau să mă desăvârşesc întru răbdare, a mărturisit părintele Arsenie cândva. Atâta putere duhovnicească şi credinţă a avut încât, conform unei mărturii, în timpul unei Liturghii la Mănăstirea Sâmbăta, prin anul 1940, după o perioadă în care nu a vorbit nimic câteva luni, atunci când a rostit rugăciunea sfântului Ioan Gură de Aur, „Cred, Doamne, şi mărturisesc că tu eşti fiul lui Dumnezeu”, ferestrele bisericuţei în care sluje s-au cutremurat” , a lăsat scris apropiatul său, episcopul Daniil al Daciei Felix, în cartea „Părintele Arsenie Boca în gânduri şi cuvinte” (anul 2015).
Arsenie Boca, despre ispitele burții
Printre multele sfaturi lăsate de Arsenie Boca, se numără si acela adresat celor ce nu reuşesc să-și țină în frâu poftele culinare: „Acum să luaţi seama că am să vă învăţ, ca să puteţi şi voi să prindeţi şi să vedeţi în voi înşivă lucrarea duhului rău. Vorbesc deschis – deci să nu se supere nimeni. Alţii mai subţiri la nas se supără. Noi însă trebuie să vorbim deschis, căci toţi suntem ispitiţi. E foarte uşor să-i descoperi lucrarea lui necurată, care se face în noi. De pildă, cu lăcomia stomacului, băgaţi de seamă că stomacul se umple, dar pofta nu se satură. Iată lucrul dracului: poftă peste fire. Vedeţi ce uşor îl poţi prinde, dacă ştii? E cunoscută lăcomia lupilor şi totuşi lupii nu mănâncă mai mult decât le este foame. Acum dacă lor le-a fost foame rău, asta-i altceva. Câinii ascund pâinea care n-o mai pot mânca. Iată dar, că fiarele, animalele, nu trec cu poftirea peste fire – numai omul trece, căci numai pe om are diavolul mânie şi numai pe om îl războieşte şi-I încearcă”. (Părintele Arsenie Boca – Tinerii, familia şi copiii născuţi în lanţuri, Ediţia a 3-a, Ed. Credinţa Strămoşească, 2009).
