Într-o zi de 5 octombrie 1897, la București, apărea – cu întreruperi, până în anul 1945 – revista enciclopedică populară „Albina”, editată de „un număr de profesori şi institutori”. Publicația îl avea ca director-fondator pe Spiru Haret, matematician, astronom și pedagog român de origine armenească, membru titular al Academiei Român, renumit pentru organizarea învățământului modern românesc din funcția de ministru al educației, funcție pe care a deținut-o în trei rânduri.
,,Albina” a fost o o revistă enciclopedică populară, cu apariție săptămânală, pentru sate, fondată din inițiativa lui Spiru Haret. Apărea în fiecare duminică și se adresa învățătorilor, preoților și, în general, oamenilor de la sate. Comitetul redacției, în frunte cu Ion Kalinderu – administratorul Domeniilor Coroanei, îi avea în componență pe: Petre Gârboviceanu, C. Rădulescu-Motru, George Coșbuc, I. Otescu, Petre Dulfu, P.V. Năsturel, G. Adamescu, V.S. Moga, N. Nicolăescu, Constantin C. Popovici-Tașcă și Grigore Teodossiu.
Având colaboratori bine ancorați în grijile și aspirațiile poporului, revista a contribuit la transmiterea informațiilor științifice la sate, existând inclusiv o rubrică cu sfaturi practice. După anul 1948, “Albina” devine revista așezămintelor culturale.
Fondatorul revistei ,,Albina”, Spiru Haret (1851-1912), a fost academician, matematicianul român cu primul doctorat luat în matematică, pedagog și om politic liberal de factură poporanistă. Atunci când a deținut funcția de ministru al Instrucțiunii și al Cultelor, el a produs o adevărată revoluție în învățământul românesc, implementând măsuri pentru extinderea rețelei școlilor primare sătești și a școlilor de meserii, precum și pentru atragerea pedagogilor în acțiunile de răspândire a culturii în masele țărănești.
