Era o zi de 18 noiembrie, anul 1992, când se stingea autorul romanului „Toate pânzele sus!“.
Radu Tudoran, autorul un best-seller care a încântat generaţii la rând, a avut o viaţă de poveste, chiar dacă a trecut prin dizgraţia editorială în perioada comunistă.
A fost fratele unui alt scriitor celebru, a avut gradul de ofiţer al Armatei Române și a început construcţia unei goelete cu care plănuise să plece în lume.
Admirat pentru talentul descriptiv şi enorma forţă de muncă, criticat deopotrivă şi catalogat ca scriitor de romane „de consum“, Radu Tudoran (1910-1992) rămâne unul dintre cei mai mare prozatori români şi autor al unor cărţi cu mult succes şi acum. Dintre ele, romanul „Toate pânzele sus!” a fost un best-seller al epocii, iar succesul i-a determinat pe comunişti să accepte ecranizarea poveştii care încântă şi astăzi, deopotrivă, copii şi adulţi.
Radu Tudoran s-a născut la Blejoi, pe 8 martie 1910, numele său real a fost Nicolae Bogza, el avându-l ca frate mai mare pe Geo Bogza (născut pe 6 februarie 1908), la rândul său scriitor, jurnalist, un expert al reportajului şi un bun theoretician.
În anul 1938, pentru a înlătura asocierile cu fratele său, Nicolae Bogza îşi ia numele literar de Radu Tudoran.
Prima orientare profesională a lui R. Tudoran a fost cariera militară, el terminând Liceul Militar la Mănăstirea Dealu (1930), apoi a urmat Şcoala Militară de Ofiţeri de la Sibiu (1932), pe care a absolvit-o cu gradul de sublocotenent, apoi a fost ofiţer în Armata Română, timp de șase ani. Pentru o perioadă de un an, a urmat cursuri de aviaţie.
Începând cu anul 1938, Tudoran renunță la cariera militară și se dedică scrisului, în același an el debutînd cu un reportaj în revista condusă de Zaharia Stancu, „Lumea românească”.
Doi ani mai târziu, în 1940, îi apare prima carte – „Oraşul cu fete sărace“.
Carierele literare ale celor doi frați au avut trasee diferite. Geo Bogza a fost condamnat și a făcut închisoare pentru „pornografie“, pentru volumul „Poemul invectivă“, iar ulterior acestei măsuri el practică opinii favorabile comunismului. Radu Tudoran, însă, publică materiale în care critică extremismul de dreapta şi în special politica sovietică, fapt ce îi aduce, începând cu anul 1947, marginalizarea şi plasarea în zona de dizgraţie electorală, evitând însă experiența închisoarii sau măsurile severe de prigonire ale Securității.
O navă pe nume „Speranţa“
Radu Tudoran a ales, pentru a-și asigura traiul fără compromisuri, să se ocupe cu traduceri de texte, se retrage la Brăila, loc în care începe și construcţia unei goelete pe care dorea să o boteze „Speranţa“ şi cu care plănuia să călătorească prin lumea largă. Din păcate, nu a reuşit să-și vadă cu adevărat visul împlinit din cauza instaurării comunismului, regim politic în care exista riscul să fie prins și condamnat pentru trecerea frauduloasă a frontierei.
Totuși, este vehiculată varianta conform căreia Tudoran chiar a încercat să fugă clandestin din țară, la începutul anilor 1950, cu goeleta improvizată, dar tentativa a eșuat și echipajul a fost arestat. Se spune că Radu Tudoran a scăpat de pedeapsă și cazul a fost mușamalizat pentru că a intervenit Geo Bogza, fratele său, cel care beneficia atât de protecție cât și influență politică.
Dacă întamplarea a fost reală, ea a avut o urmare literară, în anul 1954 apărând cartea „Toate pânzele sus”, poveste țesută tot în jurul unei goelete pline de aventurieri pe care soarta îi plimbă din lumea cosmopolită a Sulinei de la sfârșitul secolului al XIX-lea, unde Dunărea se varsă în Marea Neagră, până în America de Sud.
Eroul navigator, model pentru Tudoran, a fost Joshua Slocum, primul om care a făcut, la modul solitar, înconjurul lumii.
Romanul a avut mare succes, transformându-se într-un best-seller al epocii, îndrăgit deopotrivă de copii și adulţi. Un moment de maximă satisfacție pentru scriitor a fost cel în care navei românești, construite în Tulcea şi Brăila pentru turnarea unor filme străine, i s-a dat numele „Speranţa“ şi a folosit ca platou de filmare pentru ecranizarea romanului „Toate pânzele sus!“, în cadrul proiectului realizat de Studioul Cinematografic „Bucureşti”. Filmul, care l-a avut ca regizor pe Mircea Mureşan, are 12 episoade, și premiera sa a avut loc în martie 1977, în programul TVR.
Radu Tudoran a scris peste 16 romane, plus cele șapte volume din „Sfârşit de mileniu“. Se estimează că Radu Tudoran a fost unul dintre cei mai de succes autori români, dintr-o statistică făcută în 1977 reieșind că numărul total al exemplarelor cărţile sale, reeditate de mai multe ori, ajungea în apropiere de 2 milioane de exemplare tipărite.
În ultima perioadă a vieţii, Tudoran a reușit să-și împlinească cea mai mare dorință a sa, de a călători pe mările şi oceanele lumii.
Radu Tudoran a murit în dimineaţa zilei de 18 noiembrie 1992, pe unul dintre paturile Spitalului Fundeni, din cauza unei boli a arterelor, după ce suferise mai multe intervenţii chirurgicale eșuate.
Un an mai târziu a murit şi fratele său, Geo Bogza.
