Într-o zi de 12 decembrie (anul 1983) s-a stins din viață „Nea Mărin“ – Amza Pellea, doborât de o maladie incurabilă.
Pentru majoritatea românilor, Amza Pellea a fost similar cu personajul „nea Mărin“, olteanul mucalit de la Băileşti care te cucerea de la primul zâmbet, de la primele sale vorbe: „Mă, fraţilor…“.
Amza Pellea s-a născut la Băileşti, într-o familie care avea cinci copi. Pe tatăl său îl chema tot Amza Pellea.
Tânărul Amza a urmat cursurile Colegiului Naţional “Carol I” din Craiova iar apoi, până în 1951, a lucrat la Uzina Electrică din Timișoara. De la uzină a mers la o preselecție și a dat examen la IATC. „Concuram la clasa de regie, dar comisia m-a repartizat la „actorie”, după cum spunea chiar marele actor.
A fost un reprezentant al Promoţiei de aur a teatrului românesc. El a jucat pe la Teatrul Naţional din Craiova, Teatrul Mic, Teatrul Nottara, Teatrul de Comedie şi Teatrul Naţional din Bucureşti, fiind și profesor la IATC.
Cariera lui Amza Pellea a cuprins roluri care i-au pus în valoare talentul, atât în dramă cât și în comedie, cu roluri precum cele din „Setea”, „Tudor”, „Neamul Șoimăreștilor” și „Haiducii”, memorabil fiind rolul regelui Decebal junta în pelicula „Dacii” și în „Columna” (anii 1967 și 1968).
Dar rolul care s-a imprimat în memoria publică este cel jucat în 1971, în pelicula „Mihai Viteazul”, unde a i-a dat chip și glas marelui voievod.
A interpretat o serie lungă de roluri în filme şi în piese de teatru, primind distincţii şi premii atât la festivaluri naționale cât și internaţionale.
Când Amza avea 27 de ani, a cunoscut-o pe Domnica Policrat, cea care i-a devenit soție şi cu care a avut un copil – actriţa Oana Pellea. Despre fiica sa, Oana, Amza Pellea spunea că el are „o fată care face cât doisprezece băieţi“.
