Ecaterina Teodoroiu (pe numele său adevărat Cătălina Toderoiu) a rămas în cărțile de istorie drept „Eroina de la Jiu”, prima femeie ofițer din armata română care și-a dat viața pe câmpul de luptă. Ea s-a născut la 15 ianuarie 1894, la Vădeni, și a devenit o eroină a istoriei românilor, fiind condusă în luptă de dorința de a-i răzbuna pe toți cei patru frați ai ei, uciși în luptele de pe front.
„Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”
Ecaterina Teodoroiu şi-a început activitatea, în război, fiind infirmieră la spitalul din Târgu Jiu, perioadă după care a solicitat insistent să lupte pe front. Tânăra s-a remarcat în luptele de la Jiu şi Filiaşi, bătălii în care a fost rănită serios la ambele picioare.
La data de 19 martie 1917, regele Ferdinand I, în persoană, i-a acordat distincția „Virtutea militară” şi a avansat-o la gradul de sublocotenent, primind totodată comanda unui pluton din Regimentul 43 Infanterie. În lupta dusă în fruntea acestui pluton, tînăra eroină a căzut secerată, în seara zilei de 22 august 1917, în timpul bătăliei de la Mărăşeşti, străpunsă de gloanțele ce i s-au oprit în piept. Ecaterina Teodoroiu a murit la doar 23 de ani, ultimele sale cuvinte fiind „Înainte băieţi, nu vă lăsaţi, sunteţi cu mine!”.
Ecaterina Teodoroiu a fost înmormântată în comuna Fitioneşti (judeţul Putna), iar după încheierea războiului, ea a primit statutul de eroină a României Mari.
În anul 1921, rămăşiţele sale pământeşti au fost mutate la Târgu Jiu, osemintele Ecaterinei Teodoroiu fiind îngropate chiar în centrul oraşului, în Piaţa Prefecturii. Mausoleul sub care îşi doarme somnul de veci Ecaterina Teodoroiu este opera Miliţiei Pătraşcu, ucenica a lui Brâncuşi, are formă de sarcofag şi este poziționat pe un postament făcut din trei trepte, având realizate în basorelief scene din viaţa şi parcursul militar al Ecaterinei.
În anul 2021, cu ocazia Zilei Naționale a României, a fost pusă în circulație o bancnotă de 20 de lei, pe care se află portretul Ecaterinei Teodoroiu, prima femeie ofițer din România.
Un episod aparte a avut loc în ziua de 18 octombrie 1916, atunci când Ecaterina a fost luată prizonieră, dar tânăra a reușit să scape după ce l-a împușcat pe paznic și s-a strecurat printre focurile de armă ale inamicilor. Acest episod a fost descris chiar de Ecaterina Teodoroiu, într-una dintre misivele care îi sunt atribuite:
„Pe ziua de 18 octombrie, în urma unei surprinderi din partea inamicului şi a unei scurte lupte, am fost luată prizonieră. Puţin după aceea fiind escortată de o santinelă germană, am scos neobservată de nimeni un revolver din sân şi am împuşcat santinela şi fiind noapte, am fugit. Cu mine au mai fugit şi alţii de-ai noştri. În timpul fugii, însă, inamicul a tras focuri şi două gloanţe m-au nimerit, rănindu-mă uşor în piciorul drept.
Nouă zile mai pe urmă spărturi de obuz m-au rănit în coapsă. Am fost dusă la spital în Craiova, apoi evacuată la Bucureşti şi, în sfârşit, la Iaşi”.
