Anastasie Șaguna s-a născut într-o zi de 20 decembrie 1808, la Mișcolț, (în nordul Ungariei), într-o familie formată din părinții Naum și Anastasia, fratele Evreta și sora Ecaterina.
Mama a fost cea care a avut grijă ca fiii și fiica ei să fie crescuți în credința creștină ortodoxă, după ce tatăl lor a fost forțat să treacă la catolicism.
Anastasie Șaguna a urmat școala gimnazială și liceul în orașul natal, după care și-a continuat studiile la Universitatea din Pesta, unde s-a specializat în Drept și Filosofie, urmând mai apoi cursurile de Teologie Ortodoxă la Vârșet (Serbia),
În iunie 1846, Mitropolitul I. Raiacici de la Carloviț l-a numit pe Andrei Șaguna pe postul de vicar general al Episcopiei Ortodoxe a Transilvaniei, iar după numai un an a urmat alegerea sa, dintre cei trei candidați pentru scaunul episcopal, din care trebuia să facă selecția împăratul Austriei. Astfel, în anul 1848, A. Șaguna a Șaguna, Mitropolit al Transilvaniei
În primii ani de arhierie, Șaguna a inițiat demersurile pentru reînființarea Mitropoliei Transilvaniei și, totodată, separarea de Biserica Ortodoxă a Serbiei. Ca urmare a eforturilor depuse, în anul 1864, a fost aprobată reînființarea Mitropoliei Ortodoxe Române a Transilvaniei, iar în acest contex, Sfântul Andrei Șaguna a fost ales mitropolit. Patru ani mai târziu, Mitropolitul Andrei Șaguna i-a adunat pe membrii Congresului național bisericesc al românilor din Transilvania, fiind inițiată procedura de aprobare a Statutului Organic al Bisericii Ortodoxe din Transilvania, act promulgat și semnat (la 28 mai 1869) de către împărat. În document erau prevăzute, distinct, faptul că principiile fundamentale ale Statutului erau declarate ca fiind autonomia și sinodalitatea.
Principiul autonomiei aducea protecție conducerii Bisericii… de ea însăși, prin acțiunea reprezentanților săi, urmărindu-se astfel apărarea de amestecul politic. Sinodalitatea însemna colaborarea dintre clerici (o treime) și mireni (două treimi) în toate chestiunile de conducere, astfel încât Biserica era protejată de vreo posibilă încercare a absolutismului ierarhic.
Foarte important, statutul lui Andrei Șaguna a stat la baza legilor de organizare a întregii Biserici Ortodoxe Române, alcătuite și impuse în anii 1925 și 1948.
Implementarea învățământului poporal
Activitatea Mitropolitului Andrei Șaguna a conținut și implementarea unui sistem educațional prin care se prevedea că fiecare parohie avea obligația să desfășoare cursuri de alfabetizare a poporului, această formă de învățământ purtând numele de „Școală poporală”. În această acțiune, preoților parohi le reveneau obligația de a susține cursuri serale pentru țărani.
Spre finalul misiunii sale, sub oblăduirea directă a lui Șaguna, în Mitropolia Transilvaniei erau peste 750 de școli poporale, peste jumătate din această cifră fiind înființate în perioada în care Șaguna a fost mitropolit.
Deși Mitropolitul Șaguna a avut în plan să înființeze mai multe școli superioare, autoritățile statale i-au permis înființarea a doar două, anume un gimnaziu la Brașov și unul la Brad.
Telegraful Român și ASTRA
Mitropolitul Șaguna a avut proiecte, duse la bun sfârșit și de o longevitate remarcabilă și în domeniul publicisticii. Gazeta politică, industrială, comercială și literară „Telegraful român” au fost două dintre cele mai importante proiecte ale Mitropolitului; de reținut că ziarul a apărut fără înrerupere din 1853 până în prezent.
Șaguna și-a adus contribuția remarcabilă în procesul de înființare al Asociației Transilvane pentru Cultura și Literatura Română (ASTRA), în anul 1861 fiind ales președinte al organizației.
Mitropolitul Șaguna a dus o activitate editorială impresionantă, el publicând mai multe manuale și cărți pentru studenții teologi și pentru preoți, dintre care enumerăm: Elementele dreptului canonic, Compendiu de drept canonic, Enhiridion sau carte manuală de canoane cu comentarii, Istoria Bisericii Ortodoxe Universale, Manual de studiu pastoral și altele.
Șaguna a fost implicat şi în viaţa naţional-politică, el participând la revoluţia românească din Ardeal, unde a fost considerat „capul neîncoronat” al românilor din Transilvania. A avut funcția de copreşedinte al Adunării Naţionale de la Blaj, poziție din care a formulat o „petiţie naţională” cu 16 articole referitoare la principalele revendicări româneşti, precum recunoaşterea românilor „ca naţiune de sine stătătoare” şi desfiinţarea iobăgiei. „
Părintele Profesor Mircea Păcurariu spunea că „Pe bună dreptate, Mitropolitul Andrei Şaguna a fost considerat diplomatul revoluţiei româneşti din Ardeal, după cum Simion Bărnuţiu era considerat teoreticianul sau ideologul ei, iar Avram Iancu comandantul de oşti populare româneşti”.
În ziua de 28 iunie 1873, Mitropolitul Andrei Șaguna a trecut la viața veșnică, el fiind înmormântat în vecinătatea bisericii mari din Rășinari. Prin testament, el a cerut să fie înmormântat de un singur preot, fără predică.
Moaștele sale au fost depuse la Catedrala din Sibiu.
