“Erudiţia e un bagaj foarte important, dar dacă nu ştii să interpretezi cunoștințele acumulate, să le pui împreună, să faci din ele o piramidă, degeaba ai această erudiţie, eşti un bou. Eşti un bou foarte învăţat.” (N. Djuvara)
Istoricul, diplomatul, filosoful, jurnalistul și romancierul Neagu Djuvara s-a stins din viaţă într-o zi de 25 ianuarie, anul 2018, la venerabila vârstă de 101 ani. Puţini intelectuali români s-au bucurat de afecţiunea publică ce l-a înconjurat pe Djuvara.
Întrebat cum a atins vârsta centenarului, acesta a răspuns:„Unii îmbătrânim de tineri, alţii rămânem copilăroşi. Am văzut oameni tineri care, atunci când nu au mai avut scopuri, au îmbătrânit brusc“.
În scrierile sale, N. Djuvara nu a arătat vreo teamă față de interpretări sau de contestatari, el abordând teme diverse și subiecte care erau de actualitate la acel moment. Astfel, Neagu Djuvara scria în “Scurta istorie ilustrată a românilor” că “Românie Mare e o ţară care s-a născut cu dificultăţi uriaşe – trebuiau să se adune şi să se gospodărească împreună oameni care nu s-au aflat niciodată sub aceeaşi cârmuire. Ceea ce-i uneşte pe toţi românii este faptul de a vorbi aceeaşi limbă (..) de la Nistru până la Tisa”.
Într-un interviu acordat în anul 2006, întrebat cum explică longevitatea sa, Djuvara a răspuns “Există o singură explicaţie – genetică. Mama mea a murit la 94 de ani şi toate surorile ei au trăit peste 90 de ani. Dar să mai ştiţi ceva: chiar dacă am trăit în Africa 23 de ani, unde era o climă înfiorătoare, din punct de vedere psihic am fost mult mai liniştit decât dacă trăiam în Europa. Africanii sunt liniştiţi, lucrurile merg molcom. Nu glumesc: aveam un ulcer stomacal care acolo mi-a trecut…”
Câteva dintre gândurile lui Neagu Djuvara despre societatea contemporană și soarta Europei:
“În mai puțin de un secol, Europa va fi metisă. Mie îmi este clar că indo-europenii se sinucid încet, dar sigur. Nu mai fac copii, nu mai au nicio ambiție. Și asta nu de ieri, ci de zeci de ani.”
“Nu ştiu cât va mai dura – două sute, trei sute, poate patru sute de ani. Ca şi la sfârşitul Imperiului Roman, masa de sclavi, invaziile germanice şi turanice au făcut să se schimbe componenţa etnică a Europei. Aşa se schimbă şi acum.”
“Dacă te duci în metroul parizian, poți afla cum va arăta Europa de mâine.”
“Noi nu suportăm un „atac” al lumii a treia. Dimpotrivă, noi am creat un gol, pe care cei din lumea a treia vin să-l umple.”
“Civilizația europeană este menită să dispară. Asta este o lege universală. Când ai avut atâta splendoare de creativitate și de putere politică, ca să te întinzi pe globul întreg, trebuie să plătești prin dispariție.”
“Regele Mihai I n-ar fi trebuit să accepte să fie în termeni atât de buni cu Ion Iliescu. Culmea culmilor este că, puţin timp după ce Ion Iliescu a fost ales pentru al treilea său mandat, deci în anul 2000, m-am aflat în audienţă la Rege. Îţi spun drept că nu mai ţin minte pentru ce mă dusesem să-l văd.
Am avut curajul, pentru că eu sunt îndrăzneţ în chestiile astea, şi i-am spus: „Majestate, daţi-mi voie să vă spun că n-ar trebui să fiţi mereu văzut în prezenţa lui Ion Iliescu, pe care eu îl consider vinovat de crime şi care va trebui, o dată şi o dată, să fie judecat şi nu se cuvine ca…“ Regele mi-a tăiat cuvântul: „Da, dar uite că domnul Emil Constantinescu mi-a făgăduit o grămadă de lucruri şi nu s-a ţinut de cuvânt, pe când Ion Iliescu îmi restituie“. Carevasăzică, Ion Iliescu a avut dibăcia, prin intermediul lui Duda, să-l „cumpere” pe Rege. I-a restituit Săvârşinul, pe urmă a pregătit restituirea Palatului Peleş. Asta e părerea mea, Regele Mihai ar fi trebuit să rămână sărac şi curat. Ion Iliescu i-a restituit lucruri care, într-adevăr, sunt ale lui, dar trebuia să le accepte mai târziu, şi nu de la acest om.”
(Interviu cu N. Djuvara, realizat de George Rădulescu, apărut în ziarul „Adevărul”, ediţia 23 februarie 2012)
