Constantin Brîncoveanu (născut 1654 – decedat 1714), domn al Munteniei, a primit la data de 30 ianuarie 1695, drept recompensă pentru serviciile aduse Curţii din Viena, titlul de “Principe al Imperiului”.
Constantin Brîncoveanu a fost urcat pe tronul Munteniei prin eforturile și voința marii boierimi, fiind nepotul domnitorului Șerban Cantacuzino. În calitate de domnitor, el a întreprins constant și marcant acțiuni politice și diplomatice făcute cu scopul stăvilirii expansiunii țariste și a celei otomane.
Aplicând tacticile unei politici abile, Brîncoveanu s-a menținut la putere, domnind timp de 26 de ani. Dincolo de imaginea pe care și-o făcuse, ca strateg politic, măsurile de fiscalitatea excesivă din timpul domniei lui, justificată și de cererile mereu sporite ale Porții otomane, au îngreunat viața țăranilor și a tîrgoveților.
Recunoașterea Curții din Viena
La data de 30 ianuarie 1695 domnului muntean Constantin Brîncoveanu i s-a decernat, ca recompensă pentru serviciile făcute Curţii din Viena, titlul de ”Principe al Imperiului “.
În arhivele istoriei, Constantin Brîncoveanu a rămas admirat pentru că a dus o politică externă abilă, cu acțiuni politice și diplomatice care au constituit o adevărată pavăză pentru stăvilirea expansiunii otomane.
În timpul războiului ruso-turc, purtat în perioada 1710-1711, Constantin Brîncoveanu a adoptat o atitudine de expectativă, ceea ce i-a atras un val de antipatie care, necontrolată, a căpătat furia unor răzbunări prea puțin analizate.
Învinuit fiind de trădare de către turci, C. Brâncoveanu a fost mazilit în anul1714, când a fost dus la Istanbul și închis în temnițele închisorii Edicule, unde a și fost executat în public, în august 1714, laolaltă cu ginerele și cei patru fii ai săi.
