Orașul Callatis (Mangalia, astăzi) a emis monedă proprie începând cu a doua jumătate a secolului al IV- lea a. Chr. Primele monede sunt reprezentate de emisiunile de argint din tipul Herakles, iar din secolul al III-lea până în secolul I a. Chr. a emis și monedă din bronz, încadrată în mai multe tipuri.
Secolele III-II a. Chr. au reprezentat o perioadă de apogeu pentru orașul Callatis, fapt care se reflectă și în numărul mare de monede proprii. Cu emisiuni care se întind pe circa patru sute de ani, monedele callatiene se remarcă prin calitatea deosebită a unor piese.
Emisiunile din argint prezintă pe avers pe eroul fondator și protector al orașului, Herakles, în profil, tânăr acoperit uneori de blana leului din Nemeea, iar pe revers atributele eroului: măciuca și tolba cu săgeți, la care se adaugă atribute semnificative pentru cetate, ca de pildă spicul de grâu, ce simboliza importanța agriculturii și a comerțului cu produse agricole pentru callatieni.
Monedele din bronz reiau reprezentarea eroului Herakles, la care se adaugă diverse alte divinități: Demetra, cu atribuții legate de agricultură, Dionysos, zeul vinului și al viței de vie, Apollon, una dintre cele mai importante divinități doriene, zeița Atena sau Artemis, zeități importante ale panteonului callatian.
Pe monedele callatiene au fost reprezentate și soțiile împăraților: Faustina I, soția lui Antoninus Pius, Faustina II, soția lui Marcus Aurelius, Iulia Domna soția lui Septimius Severus, Plautilla soția lui Caracalla, dar și Iulia Mamaea, mama lui Severus Alexander.
Herakles
Herakles, unul dintre cei mai faimoși eroi legendari greci, în mod tradițional, era fiul lui Zeus și al lui Alcmene, nepoata lui Perseus. Zeus a jurat că următorul fiu născut din casa Perseidelor va deveni conducătorul Greciei, dar – printr-un truc al geloasei soții a lui Zeus, Hera – un alt copil, bolnavul Euristheus, s-a născut primul și a devenit rege. Când Heracle a crescut, a trebuit să-l slujească pe Euristeu și, de asemenea, să sufere persecuția răzbunătoare a Herei, prima sa ispravă a fost sugrumarea a doi șerpi pe care ea îi trimisese să-l omoare în leagănul lui.
Heracle a purtat un război victorios împotriva regatului lui Orchomenus din Beoția și s-a căsătorit cu Megara, fiica lui Creon, regele Tebei, dar a ucis-o pe ea și copiii lor într-un acces de nebunie indusă de Hera și, în consecință, a fost obligat să devină slujitorul lui Euristeu. Euristeu a fost cel care i-a impus lui Heracles celebrele Munci, aranjate mai târziu într-un ciclu de 12, de obicei după cum urmează: uciderea leului nemean, a cărui piele a purtat-o ulterior; uciderea Hidrei cu nouă capete din Lerna; capturarea căpriorului cu coarne de aur; capturarea mistretului de pe Muntele Erymanthus; curățarea, într-o singură zi, a grajdurilor de vite ale regelui Augeas din Elis; împușcarea păsărilor monstruoase devoratoare de oameni din mlaștinile stimfalide; capturarea taurului care a terorizat insula Creta; capturarea iepelor devoratoare ale regelui Diomede din Bistones; luarea cingătorii lui Hippolyte, regina Amazonelor; prinderea vitelor uriașului cu trei corpuri Geryon, care a condus insula Erytheia; culegerea merelor de aur păstrate la capătul lumii de către Hesperide și ridicarea din împărăția umbrelor subpământene a câinelui cu trei capete Cerberus, gardianul porților sale.
După ce a terminat Muncile, Herakles a luptat cu succes cu zeul fluviului Achelous pentru mâna lui Deianeira. În timp ce o ducea acasă, Centaurul Nessus a încercat să o violeze, iar Heracles l-a lovit cu una dintre săgețile sale otrăvite. Centaurul, pe moarte, i-a spus lui Deianeira să păstreze sângele din rană, căci dacă Herakles ar purta o haină impregnată cu el, n-ar iubi pe nimeni în afară de ea pentru totdeauna. Câțiva ani mai târziu, Herakles s-a îndrăgostit de Iole, fiica lui Eurytus, regele Oechalia. Deianeira, dându-și seama că Iole era o rivală periculoasă, i-a trimis lui Heracles o haină mânjită cu sângele lui Nessus. Sângele s-a dovedit a fi o otravă puternică, iar Herakles a murit. Trupul său a fost așezat pe un rug pe Muntele Oeta (greacă modernă Oíti), partea sa muritoare a fost consumată, iar partea sa divină s-a înălțat la ceruri, devenind un zeu. Acolo s-a împăcat cu Hera și s-a căsătorit cu Hebe.
În artă și literatură, Heracles a fost reprezentat ca un om enorm de puternic, de înălțime moderată, un mare mâncător și băutor, foarte amoros și, în general, amabil, dar cu izbucniri ocazionale de furie brutală. Arma lui caracteristică era arcul dar frecvent și bâta.
Sursa legendei lui Herakles: Britannica
