Într-o zi de 27 mai, anul 1600, într-un gest de curaj politic și viziune istorică, Mihai Viteazul a devenit „domn al Țării Românești și al Ardealului și a toată Țara Moldovei”, realizând ceea ce avea să rămână în memoria poporului român drept prima unire a celor trei țări românești. Era un moment unic, deși efemer, în care visul unei Dacii unite, renăscute din cenușa imperiilor străine, prindea contur sub sabia și mintea unui singur om.
Unirea din 1600 a durat puțin. Doar un an mai târziu, la Turda, Mihai avea să fie trădat și ucis mișelește. Dar ideea a supraviețuit. Exemplul său a devenit simbolul luptei pentru unitate națională, o flacără care va arde mocnit până la Marea Unire de la 1918.
O origine învăluită în mister
Despre Mihai s-au scris multe, dar certitudinile sunt puține. A fost, poate, fiul nelegitim al lui Pătrașcu cel Bun. Sau, poate, copilul unei cârciumărese din Târgul de Floci, Teodora, și al grecului Iani Cantacuzino. Indiferent de adevăr, copilăria lui Mihai pare a fi fost una zbuciumată. Crescut fără privilegii, și-a croit drumul spre putere cu sabia, diplomația și o doză considerabilă de inteligență practică. A știut limbi străine – greaca și turca –, a făcut negoț cu vite și giuvaieruri, și a strâns o avere considerabilă. Când majoritatea boierilor dețineau câteva sate, Mihai cumpărase deja peste 40.
Voievodul – între legendă și om
Portretele epocii îl descriu ca pe un uriaș fioros, cu ochii mari, barba rară și o privire încruntată. Gravurile îi arătau chelia, dar și statura impunătoare. Nu era interesat de lux, nici de parfumuri sau mâncăruri sofisticate. Era un soldat întru totul, dur și direct. Și totuși, în viața lui personală, Mihai nu a fost lipsit de „picanterii”. Căsătorit la 27 de ani cu doamna Stanca – o alianță strategică –, a avut doi copii, dar și relații amoroase cu surorile Zamfira și Velica Norocea, iar mai târziu, unii istorici sugerează chiar o legătură discretă cu Maria Christierna, fosta soție a principelui Sigismund Bathory. Mama sa, Teodora, s-a călugărit în ultimii ani ai vieții, luând numele de Teofana. A murit în 1605 sau 1606 și a fost înmormântată la Cozia, semn că urmele destinului acestui om au rămas adânc săpate în pământul românesc.
Moartea și moștenirea
Asasinarea lui Mihai la Turda, în 1601, a curmat brutal o epocă de speranță, dar i-a pecetluit legenda. Devenit martir al ideii de unitate, Mihai Viteazul s-a transformat într-un simbol – un conducător care, chiar dacă nu a reușit să păstreze unirea, a dovedit că este posibilă. Astăzi, la 415 ani de la acel moment istoric din 27 mai 1600, Mihai rămâne figura emblematică a unei națiuni în formare, un model de curaj și voință care nu a acceptat granițe impuse de alții. Visul lui avea să se împlinească peste trei secole, dar fără el, poate că nici nu s-ar fi născut.
