Coroana Regală a României, binecunoscută publicului cu supranumele său purtător de emoție COROANA DE OȚEL a fost turnată din țeava unui tun otoman capturat în timpul Războiului de Independență, la Plevna, pe 30 august 1877. Principele Carol I a ales oțelul, ca material pentru coroană, și nu aurul, pentru a reaminti tuturor generațiilor de vitejia soldaților români, care a făcut posibilă nașterea României moderne și independente.
Tradiţia coroanei de oţel provine din perioada de după prăbușirea părții occidentale a Imperiului Roman și nașterea Regatului Lombardiei. Coroana de fier a vechilor regi lombarzi, făurită dintr-un cerc de fier acoperit cu lame de aur, a fost făcută astfel cu scopul de a arăta acelui care avea să o poarte ca această coroană este o datorie a cărei incomoditate este ascunsă sub o strălucire înşelătoare.
Legenda pretinde că fierul interior provine de la unul din cuiele cele lungi care au servit la crucificarea Mântuitorului. Cu această coroană, creată în anul 594, s-au încoronat pe rând: Carol cel Mare (Charlemagne) în 774, când a fost uns rege al lombarzilor. Însuși Napoleon a purtat celebra coroană lombardă din fier, la 26 mai 1805, la încoronarea de la Milano. Împăratul a cărui domnie a generat conflicte cu milioane de morți în rândul militarilor și civililor din acele vremuri ale Europei, a repetat fraza primului care a purtat coroana: „Dieu me l’a donnée, gare ŕ qui y touchera! „.(Dumnezeul mi-a dat-o, vai de cel ce o va atinge!).
Coroana de oţel a regilor României, acest simbol al independenţei şi al întregirii ţării, îşi are începuturile în anul 1881. În acel an, Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice a instituit o comisie în componenţa căreia, alături de Theodor Aman, se regăseau istoricii Bogdan Petriceicu Haşdeu, Alexandru Odobescu şi Grigore Tocilescu. Misiunea fundamentală a acelei comisii a fost aceea de a stabili forma pe care urmau să o primească însemnele regalităţii, inclusiv coroana regală. Ulterior, Theodor Aman a fost însărcinat cu desenarea coroanei şi sceptrului primului suveran al României; schiţa în tuş în care sunt reprezentate însemnele regalităţii se află în patrimoniul muzeului din Bucureşti care poartă numele artistului.
Respectând normele heraldice, coroana are în compunere un cerc frontal de oţel, ornamentat cu pietre oblonge, rombice şi perle tot din oţel. În partea superioară a cercului au fost aplicate opt ornamente mari, sculptate în formă de frunză (fleuroane), alternate prin opt figuri mai mici având în partea superioară perle. Din vârfurile fleuroanelor pleacă spre mijlocul coroanei opt lame înguste, de formă arcuită, împodobite cu mărgăritare, care se unesc într-un glob în care este montată crucea „Trecerii Dunării”. Toate elementele coroanei sunt din oţel, chiar şi perlele, numai căptuşeala interioară este din catifea purpurie.
Coroana de oțel a fost folosită pentru prima dată de Carol I cu prilejul încoronării ca rege şi a proclamării Regatului României în ziua de 10 mai 1881. Încoronarea propriu zisă s-a desfășurat într-o procedură atipică, într-un spațiu special amenajat în afara bisericii Mitropoliei și nu în interiorul său. Mitropolitul Primat și cel al Moldovei au dat binecuvântarea solemnă, dar suveranul nu a dorit, din motive religioase (era catolic convins) și de putere să fie încoronat și uns de un înalt prelat ortodox, oferind momentului și o însemnătate care să regleze anumite poziții de forță, Carol I dorind să arate că a ajuns rege prin propriile puteri.
„Pe 9 Mai 1881, la ora 6:00 seara, două trăsuri de gală ale Curţii regale, escortate de două plutoane de jandarmi şi de un escadron de roşiori, au mers, conform ceremonialului stabilit, la preşedinţia Consiliului de Miniştri. Preşedintele Consiliului de Miniştri şi Ministrul de Finanţe au luat loc în prima trăsură, ţinând coroanele regale pe perne de catifea roşie. Pornirea cortegiului spre Mitropolie a fost anunţată prin 21 lovituri de tunuri.
La intrarea în biserică I.P.S.S. Mitropolitul Primat a primit coroanele şi le-a aşezat în faţa Iconostasului în mijlocul a patru drapele ale armatei din cele decorate cu Steaua României în Războiul de Independenţă. Serbările Încoronării au început la 10 Mai 1881. Regele Carol şi Regina Elisabeta, împreună cu Principele Leopold de Hohenzollern şi cu fiii acestuia, Principii Carol şi Ferdinand, au pornit din gara palatului Cotroceni cu un tren al Curţii şi au sosit la ora 11:00 în Gara de Nord.
De aici, întregul cortegiu care aştepta sosirea Suveranilor se puse în mişcare şi ajunse la ora 12:00 la poalele dealului Mitropoliei, unde Majestăţile Lor au fost întâmpinate de toţi Mitropoliţii şi Episcopii eparhioţi în veşmintele sacerdotale. Regele şi Regina intrară în biserică şi îşi făcură rugăciunea la icoane, înaintea cărora erau coroanele. De aici au pornit spre locul unde urma să se celebreze serviciul divin.” a consemnat acel episod din timpul festivităților de încoronarecolonelul Petre Ștefan Vasiliu-Năsturel, general de artilerie, publicist și istoric, martor ocular al evenimentului.
În discursul său, Regele a declarat „Primesc cu mândrie, ca simbol al independenţei şi al ţărei României, această coroană, tăiată dintr-un tun stropit cu sângele vitejilor noştri, sfinţită de biserică. Ea va fi păstrată ca o comoară preţioasă, amintind momentele grele şi timpurile glorioase ce am străbătut împreună.
Ea va arăta generaţiilor viitoare voinicia Românilor din ăst timp şi unirea care a domnit între ţară şi Domn. Pentru Regină şi pentru Mine însă, coroana cea mai frumoasă este şi rămâne dragostea şi încrederea poporului pentru care nu am decât un gând – mărirea şi fericirea lui – în acest moment Regele înălţă coroana deasupra capului Său fiind salutat prin urări nesfârşite. Să ne unim în faţa acestor steaguri care au strălucit pe câmpul de onoare, în faţa acestor coroane, embleme ale Regatului, împrejurul cărora naţiunea se va strânge ca ostaşii în jurul drapelului.”
Coroana s-a regăsit, încă din prima zi a proclamării Regatului României şi până în momentul abdicării Regelui Mihai la 30 decembrie 1947, pe stema naţională a României.
Coroana de oțel se află în patrimoniul Muzeului Național de Istorie a României.
Sursa:
Muzeul Național de Istorie a României
Historia.ro
P.V. Năsturel, Medaliile şi decoraţiunile române. Coroana de Oţel a României, Tiparul, Bucureşti, 1901
Treizeci de ani de domnie ai Regelui Carol I. Cuvântări şi Acte, Ediţia Academiei Române, Bucureşti, 1897
