”Rebelul” literaturii dobrogene, poetul Mugur Grosu, autoexilat la București din momentul în care a decis să respire toată libertatea disponibilă unui spirit neobosit, a lansat – și acasă – microromanul ”1994”, o colecție de flashuri despre sine, un sine potențial replicabil în viețile altor ”colegi” de generație. Partener de dialog i-a fost un alt constănțean, Bogdan Ghiu, iar amfitrionul acelei după-amiezi de mărturisiri, Amelia Stănescu – managerul Bibliotecii Județene Constanța.
„Când mă apucasem de lucru eram convins că voi lua în vizor doar anul 1994, și strict acel 1994 al meu – anul fugii mele din Constanța natală și începutul unui exil (jovial, inocent, aproape inconștient) în capitală, unde-am descoperit boema neo-hippie și am trăit pe străzi, prin subsoluri sau mansarde infecte, în care era să-mi pierd viața de 3 ori. Am căzut și m-am ridicat și iar am căzut și-apoi m-am adunat din bucăți, încercând să-mi câștig identitatea și independența, în timp ce „istoria mare” trecea pe lângă mine, sau chiar peste mine, și poate tot ce făceam în închipuitul meu escapism era, de fapt, doar să evit să fiu strivit de ea” a mărturisit Mugur Grosu.
