În antichitatea greco-romană, una dintre formele cele mai apreciate de exprimare artistică a fost teatrul. Cu origine în Grecia antică, teatrul ia naștere din celebrarea lui Dionysos, veselul zeu al vinului şi al fertilităţii. În timp, festivitățile închinate zeului au inclus dansuri, cântece, recitări de dithyrambi în cinstea eroilor greci, concursuri de creație premiate cu un ţap (tragos) – din acest termen derivând termenul actual „tragedie”. În jurul templului lui Dionysos s-a creat un loc specific, special pentru reprezentaţii teatrale.
Un accesoriu important al actorilor era masca, provenită din machiajul primitiv pe care şi-l aplicau credincioşii la sărbătorile dionisiace; era de dimensiuni mari, confecționată din materiale organice. Rolul măștii era multifuncțional: identifica personajul pentru public, exagera trăsăturile emoționale și amplifica expresivitatea actorului, permițând recunoașterea de la distanță datorită mărimii și culorii (întunecate pentru tragedii, viu colorate pentru comedii). De asemenea, masca permitea actorilor bărbați să joace și roluri feminine.
Ca parte integrantă a lumii helenice (până la cucerirea romană), pentru orașele grecești vest-pontice Histria, Tomis și Callatis reprezentările plastice şi textele epigrafice, coroborate cu izvoarele scrise şi cu descoperirile arheologice ne aduc la cunoștință că diferitele jocuri şi spectacole ocupau un loc important în viaţa culturală a acestora.
Masca de teatru prezentată de Muzeul de Istorie Națională și Arheologie Constanța (MINAC) este de tip Tanagra, realizată din terracotta și a fost descoperită cel mai probabil la Mangalia (anticul Callatis). Nu este o mască folosită în spectacole, datorită dimensiunilor mici și materialului; avea rol decorativ, fiind prevăzută cu orificii care permiteau atârnarea acesteia cu ajutorul unor sfori, în interiorul diverselor spații din teatru (de asemenea, acest tip de mască se putea folosi fie în context funerar, fie cu un caracter votiv în templele lui Dionysos). Se păstrează fragmentar, fiind reîntregită, și reprezintă un personaj de comedie, ilar, chiar grotesc, cu ochii punctiformi și sprâncene stufoase, expresia de veselie fiind redată prin gura larg deschisă, a cărei margine masivă este arcuită sus, la nivelul pomeţilor.
Bibliografie:
Covacef, Zizi, Ludi tomitani în documente arheologice. Analele Dobrogei, SN, an II, nr. 1, p.7-12.
Bucovală, Mihai, Noi morminte de epocă romană timpurie la Tomis. Pontice, I, 1968, p.269-306.
Canarache, Vasile, Măști și figurine Tanagra din atelierele de la Callatis – Mangalia, Constanța, 1969, p. 36-37; 175.
Curatori:
dr. Aurel Mototolea, șef secție Muzeografie și Muzee Locale
drd. Andreea Andrei, muzeograf
