O viață dedicată scenei. Decenii închinate spectatorilor, spectacolului. Mii de ore puse în slujba scenei. Eugenia Tărășescu-Jianu este, astăzi, la ceas aniversar. 81. Doar cifre pentru cineva a cărei viață se desfășoară încă în măreția scândurii.
La mulți ani, Gina noastră dragă!
„Viața este un vis” este primul spectacol la care a lucrat în anii studenției. După care au urmat altele, și altele, tot mai multe, mai grele, mai istovitoare dar și mai frumoase.
Cu Eugenia Tărășescu Jianu te poți plimba, cu amintirile ei, peste tot în lume, poți vedea spectacolele create pe atât de multe scene. Dar, poate cea mai dragă dintre ele este cea a Teatrului de păpuși. Pentru că păpușa este specială, „face ce vrei tu”, ne-a spus marea scenografă. „Eu vreau să facă asta, eu îi dau viață. E un pic de orgoliu, eram Dumnezeul ei. Eram Creatorul: îi dădeam față, îi dădeam cuvinte…eu inventam cuvinte. M-am jucat cu păpuși, vorbeam. Pentru că trebuie să îi dai expresie. Păpușa trebuie să aibă expresie. Ea trebuie să vorbească. Ca și omul. Dacă este o bucățică de păpușă cu obrăjiori, cu guriță și stă atârnată în cuier…este vitrină. E drăguță dar n-are viață. Nu numai păpușile, orice obiect, poate și o scrumieră, și un pahar poate să devină ființă dacă este bine mânuit și bine investit cu viață. Și investiția nu o fac eu, e adevărat. O face actorul. Dacă nu este actorul care să îi dea viață obiectului pe care tu îl gândești…eu pot să gândesc un lucru și să spun uite, mie îmi răspunde la felul meu de a fi, eu nefiind, n-am profesia asta, nu sunt actor. Este exact ca un copil care se naște. Dar îi dai educație și îl educi. Nu-l educi numai tu: îi dai niște date, i le dai și genetic și…dar aripile i le pune actorul. Păpușa are trei părinți divini: Creatorul-scenograf, regizorul și actorul care împreună formează actul teatral.
Sper să vă placă dialogul nostru!
