La începutul secolului XX, industria în Dobrogea era foarte puțin dezvoltată. Numărul fabricilor era foarte redus, nu existau decât câteva mori, firme de ciment și ambalaje, și câteva firme ce aveau legătură cu petrolul, exportat prin Constanța. Lipseau fabricile de textile, ceramice, metalurgice, de prelucrare a lemnului, sau din alte grupe industriale importante.
Iată care erau principalele fabrici din județul Constanța, conform Analelor Dobrogei din 1928 – Cincizeci de ani de viață românească – 1878-1928:
- Societatea anonimă română, fabrică de ciment, înfiinţată în 1900 la Cernavodă.
- Fabrica de ciment Ernest Manuel (1902) din Murfatlar.
- Steaua Română (1897), fabrică de articole de tinichea și ambalaje, Constanţa.
- Solomon Israel & Co., fabrică de bidoane şi ambalaje (1906), Constanţa.
- Atelierul C.F.R. (1860) Constanţa.
- Moara V. P. Mureli (1880), Constanţa.
- Moara Fr. Sarchis şi Ovanes Agopcian (1897) din comuna Sibioara (Cicârâcci).
- Fabrica de bere Jul. Grber, Constanţa.
- Hagianoff, Câmpeanu, rafinărie de petrol (1901), Constanţa
- Aquila Franco-Română, rafinărie de petrol (1904), Constanţa.
- Tache Manicatide, fabrică de lacuri şi culori (1900) din comuna Defcea.
- Uzina electrică din Constanţa.
Morile de vânt, favorizate de câmpiile deschise și de vânturile puternice caracteristice zonei, erau folosite mai ales pentru măcinarea cerealelor. Morile de vânt erau emblematice pentru Dobrogea în acea perioadă și reprezentau un element specific peisajului regional.
Un alt element inedit în peisajul dobrogean l-au reprezentat cămilele, folosite frecvent la transport și munci agricole, în epoca otomană. Dobrogea avea climă suficient de uscată, astfel încât cămilele s-au adaptat foarte bine la aceste condiții. După 1878, numărul lor a scăzut treptat, iar ultimele cămile din Dobrogea s-au stins în anii 30 ai secolului XX.
În perioada interbelică, industria dobrogeană se dezvoltă, iar numărul fabricilor crește, cuprinzând toate ramurile industriei.
Industria mecano-metalurgică era reprezentată prin 15 fabrici: de ambalaje metalice (bidoane, găleți), de șuruburi, precum și ateliere mecanice.
Industria chimică era reprezentată cu succes de una din principalele rafinării din țară, Columbia din Cernavodă, care producea anual 10.000 vagoane de diferite derivate ale petrolului.
Industria lemnului era slab reprezentată, prin două fabrici de cherestea de mică importanță, precum și un atelier de tâmplărie, ce producea mobilă în valoare de 4.000.000 lei.
Industria alimentară cuprindea 12 mori sistematice, din cele mai mari din ţară, având o capacitate totală de producție de circa 140.000 tone anual. Această industrie cuprindea la Constanţa două fabrici pentru curăţatul cerealelor şi orezului, o fabrică de bere, una de uleiuri vegetale, o fabrică de mezeluri, o societate de ape gazoase, o fabrică de rahat și halva
Industria textilă era reprezentată de trei fabrici de postav, dintre care cea mai de seamă era „Sf. Gheorghe” din Bazargic, cu o capacitate de producție de 60 tone anual. Exista, de asemenea, o ţesătorie de bumbac (Societatea cooperativă „Sănătatea” din Constanţa, care producea 120 tone ţesături de bumbac), o fabrică de covoare (Cosmeto A. D., în Tulcea), precum și o fabrică de frânghii și sfoară.
Industria tăbăcăriei e reprezentată prin 4 întreprinderi, dintre care „Talpa” din Tulcea și „Tăbăcăria Românească” din Constanţa, ce aveau fiecare o capacitate de producție de peste 550 tone anual.
Industria zidăriei si ceramicii număra 6 fabrici: „Europa Orientală” producea ciment, cu o capacitate de circa 6.000 vagoane anual. Era a doua fabrică din țară, după capacitatea de producție — cea mai mare fiind „Turda”, cu 8.000 vagoane anual.
Industria tipografiei cuprindea două fabrici, dintre care cea mai importantă era tipografia „Dobrogea Jună”.
De la mori de vânt și cămilele epocii otomane, în secolul XX peisajul în Dobrogea s-a schimbat. Dezvoltarea căilor ferate și a Portului Constanța a stimulat schimburile comerciale, a facilitat transportul mărfurilor și a transformat Dobrogea într-un important centru economic. Industria dobrogeană a reprezentat temelia modernizării regiunii, și a contribuit decisiv la dezvoltarea economică și la conturarea identității sale.
Sursa: Analele Dobrogei 1928 Cincizeci de ani de viață românească – 1878-1928 Dobrogea, Biblioteca Județeană Constanța
Foto: imagoromaniae.ro – Mori de vânt în Dobrogea, Kurt Hielscher, „România”, Leipzig, 1933
