O străduță scurtă, dar plină de farmec, din Constanța, ascunde povestea unui tânăr tătar, care și-a pierdut viața în Primul Război Mondial.
Strada Slt. Abdulachim Chiazim este situată în zona centrală a orașului, între strada Siretului și strada General Manu, și măsoară mai puțin de 200 metri.
Abdulachim Chiazim (Kiazim), fiul lui Bechri și al Naimeei Abdulachim, s-a născut în Constanța, în anul 1897. După absolvirea şcolii militare a plecat direct pe front, fiind repartizat Comandant de pluton în Compania 1 din Regimentul 9 Vânători.
Bătălia de la Mărășești – parte a Campaniei militare românești din Primul Război Mondial – s-a desfășurat în trei etape, din 24 iulie/6 august pănă în 21 august/3 septembrie 1917, în zona Vrancei, în spațiul dintre râurile Putna și Siret și aliniamentul Muncelu-Mărășești.
Ziua de 28 iulie/10 august 1917 a fost o zi sângeroasă în Bătălia de la Mărășești. Comandamentele român și rus au hotărât să execute o contraofensivă pentru recuperarea intrândului realizat de trupele dușmane între comunicația Focșani-Mărășești și Siret, cu participarea Diviziilor 5 și 9 infanterie române și a Diviziilor 13 și 17 infanterie ruse.
Regimentul 9 Vânători a participat la acțiunile militare în dispozitivul de luptă al Diviziei 9 Infanterie.
La ora fixată, atacul infanteriștilor s-a dezlănțuit pe toată linia Focșani-Mărășești și până la Siret. Sub ploaia de gloanțe, militarii români ies din tranșee și pornesc la luptă pe terenul descoperit, fără posibilitatea de a se adăposti. Sublocotenentul Abdulachim ajunge până la Putna Seacă, dar este grav rănit. Moare pe 4 august 1917, în spitalul din Tecuci.
După zece ani, în decembrie 1927, osemintele eroului de la Mărășești au fost aduse în localitatea natală și reînhumate în Parcela de onoare a eroilor căzuți în Primul Război Mondial din Cimitirul Central din municipiul Constanța.
Pentru eroismul său, sublocotenentul Abdulachim Chiazim a fost decorat cu Ordinul „Coroana României“ în gradul de cavaler, iar o stradă din municipiul Constanța poartă numele lui, în semn de respect față de sacrificiul său. Povestea sa este mai puțin cunoscută, dar face parte din contribuția adusă de comunitatea musulmană din Dobrogea, la istoria României moderne.
Sursa: Oficiul Național pentru Cultul Eroilor
