Marele matematician român Gheorghe Țițeica s-a născut pe 17 octombrie 1873, la Turnu Severin.
Profesor la Universitatea din București și la Școala Politehnică din București. Membru al Academiei Române și al mai multor academii străine, doctor honoris causa al Universității din Varșovia. S-a ocupat în special cu studiul rețelelor din spatiul cu n dimenisuni, definite printr-o ecuație a lui Laplace. A fost creator al unor capitole din geometria diferențială proiectivă și afină, unde a introdus noi clase de suprafețe, curbe și rețele care îi poartă numele.
Țițeica își face studiile liceale la Craiova iar pe cele universitare le urmează la Bucureşti, unde a avut profesori precum Spiru Haret, David Emmanuel, Constantin Gogu. În anul 1895, tânărul Ţiţeica îşi definitivează studiile cu licenţă, primește numirea de profesor la seminarul Nifon și la scurt timp este numit în învăţământul superior. Ambițios, el adună bani și din economiile sale reușește să ajungă în capitala Franței, unde își echivaleazălicenţa în cadrul Şcolii Normale Superioare, fiind clasificat pe primul loc. Urmează doctoratul la Sorbona și imediat după susţinerea tezei de doctorat se întoarce în România.
În palmaresul național al matematicienilor doctori în matematici al Universităţii din Paris, Gheorghe Ţiţeica se află pe al cincilea loc, după S. Haret, D. Emanuel, C. Gogu şi N. Coculescu.
După ce s-a întors în ţară, în anul 1900, Gh.Ţiţeica este numit profesor la catedra de geometrie la Universitatea din Bucureşti, loc în care a funcţionat aproape 40 de ani, trecând prin toate gradele: suplinitor, agregat, definitiv. Din anul 1928, el a activat şi la Politehnica din Bucureşti, ca profesor de analiză și, din anul 1913, urmându-i lui Spiru Haret, devine membru al Academiei, până în 1929, când este numit secretar general.
Dar titulaturile marelui matematician român nu se opresc aici, lista funcțiilor pe care le-a avut fiind mult mai largă: decan al Facultăţii de Ştiinţe, preşedinte al Societăţii de Ştiinţe, vice preşedinte al Societăţii Politehnice, membru, apoi Preşedinte al Consiliului Permanent al Ministerului Instrucţiunii Publice. Totodată, în activitatea externă, Țițeica a fost membru al Societas Scientiarum Varsoviensis, la Société de Sciences de Liège, membru corespondent al Academiei de Ştiinţe din Maryland şi doctor honoris causa al Universităţii din Varşovia.
Cercetările matematice ale lui Gheorghe Ţiţeica sunt derivate din cercetările făcute de acesta în domeniul reţelelor din spaţiul cu n dimensiuni, definite printr-o ecuaţie a lui Laplace. Ţiţeica a fost autorul unor capitole din geometria diferenţială proiectivă şi afină, domeniu în care a introdus noi clase de suprafeţe, curbe şi reţele care, astăzi, îi poartă numele.
Moștenirea lui Țițeica a rămas în școala de matematici românească, unde numeroasele lucrări de matematică elementară şi de popularizare a ştiinţei, publicate de el de-a lungul întregii sale vieţi, au contribuit la ridicarea nivelului învăţământului de specialitate din România.
Țițeica a decedat în ziua de 5 februarie 1939, la vârsta de 65 de ani, fiind în plină activitate.
