Foarte respectat în ultimele decenii de viaţă, omagiat la moarte, ascuns sub preșul istoriei în perioada comunistă şi redescoperit apoi, după 1990, Regele Carol I-ul ilustrează unul dintre cele mai interesante și strălucitoare capitole din istoria României.
Karl Eitel Friedrich Zephyrinus Ludwig – cel ce urma să devină Carol I, primul rege al României – s-a născut la 20 aprilie 1839, în familia Hohenzollern-Sigmaringen, o ramură a marii familii de Hohenzollern care conducea Prusia, prin regele Wilhelm I.
Carol Anton de Sigmaringen, tatăl viitorului rege al României, a fost prim-ministru al Prusiei, totodată un personaj influent în Berlin. Prin sângele mamei sale, Josephine de Baden, Carol I se înrudea cu Claude de Beauharnais, cumnatul primei soţii a lui Napoleon Bonaparte.
Contele Phillipe de Flandra – varianta eșuată
Tânărul nobil nu a fost prima, ci cea de-a doua alegere a românilor ca domn străin. După ce a fost detronat Alexandru Ioan Cuza, în 11 februarie 1866, prima opţiune a elitei româneşti a fost contele Phillipe de Flandra, alegere făcută la recomandarea Împăratului Franţei, Napoleon al III-lea. Deși acesta a părut că acceptă oferta cea mare, după ce s-a sfătuit cu familia sa, a refuzat-o. Motivul declinării a venit din exigențele blazonului de contele, care nu a putut accepta să devină cel dintâi vlăstar al arborelui genealogic al familiei sale care, ca domn al României, devenea și supus al sultanului Otoman; ceea ce era posibil deoarece, în 1866, România nu îndeplinea condiția de stat independent.
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit, astfel, a doua variată, iar acesta a acceptat fără vreo reţinere.
Carol I a ridicat România la nivelul Europei Occidentale
Carol I de Hohenzollern a domnit de la 10 Mai 1866 până la moartea sa, datată la 10 octombrie 1914.
Tânărul principe a venit într-o Românie care a devenit patria sa, pentru care a luptat, inclusiv la propriu, în fruntea soldaților săi în Războiului de Independență din 1878-1878. În vremea domniei sale s-a înființat Banca Națională, s-au dezvoltat Universitățile și Academia, s-a construit o rețea de căi ferate și de drumuri echivalentă cu cea care exista, în acele timpuri, în statele occidentale.
Carol I a avut toate calitățile necesare – disciplinat, sobru, determinat și cu o impresionantă putere de muncă – pentru a fi exact omul de care avea nevoie România, la acel moment, pentru ca să reducă decalajul de secole ce o separa de Europa Occidentală. Elitele politicii românești i-au oferit lui Carol I de Hohenzollern onoarea și dificila misiune de a purta Coroana României. Și au făcut cea mai bună alegere.
Viitorul Rege, alături de oștenii săi, pe front
În Războiul de Independenţă, Carol I a fost cel care a condus efectiv, de pe front, armata română spre victorie. Atitudinea și actele de curaj ale lui Carol I din război au rămas descrise în arhivele istoriei: ”Domnitorul a plecat la tabără îndata ce s-a auzit ca ruşilor le merge rau cu războiul si că li s-a pus Osman Pasa de-a curmezisul în drum. La tabăra de la Calafat a plecat Domnul cam pe la inceputul lui iulie si a stat acolo vreo sase săptămâni. Nu s-a mai întors acasa, dupa căderea Plevnei, El a fost între oştenii sai şi a îndurat neajunsurile şi greutatile războiului douazeci şi şase de săptămani, fără întrerupere. Mai bine de jumatate de an a zăbovit pe câmpiile de lupta, bătut de ploi şi de vânturi, si primejduindu-şi viaţa pentru binele ţarii” a rămas consemnat în scrierile despre Carol I, lăsate de George Coşbuc.
Încoronarea primului Rege al României
Pentru Principele Carol I coroana a fost realizată din oţelul unuia dintre tunurile turceşti capturate de români, la Plevna, în timpul Războiului de Independenţă din 1877. Tunul era unul foarte modern pentru vremea sa, o piesă de război de fabricaţie germană, marca Krupp. Coroana de oţel pentru primul Rege al României a fost confecţionată la Arsenalul Armatei, situat pe Dealul Spirii din Bucureşti, și avea forma obişnuită a coroanelor regale: un cerc frontal din metal decorat cu romburi şi perle din oţel. De la marginea superioară a cercului erau înălțate opt fleuroane mari ce se continuau cu opt cercuri care se prind în mijloc într-un glob în care se află Crucea „Trecerea Dunării”. Este aceeaşi coroană care a stat și pe fruntea Regele Ferdinand, la încoronare, la Alba Iulia (octombrie 1922).
Coroana reginei Elisabeta era simplă, confecţionată din aur, dar fără pietre preţioase.
Cele două coroane au fost sfinţite în Bucureşti, la Mitropolie.
În discursul său, Regele Carol I a declarat “…Cu mândrie dar primesc această Coroană, care a fost făcută din metalul unui tun stropit cu sângele eroilor noştri şi care a fost sfinţită de biserică. O primesc ca simbol al independenţii şi puterii României”
Carol I părea că și „ în somn poartă coroana pe cap”
Ca tip de om, Carol I era distant, mândru, protocolar, foarte meticulos și exigent cu cei din jurul său, mereu atent să protejeze prestigiul și onoarea măreței sale dinastii. El nu a avut prieteni sau favoriți, nu a avut relații ascunse, istoria nu a consemnat nicio amantă. Într-o mărturisire, Regina Elisabeta spunea că soțul său „pare că și în somn poartă coroana pe cap”. Punctualitatea lui era o calitate proverbială, cadoul pe care-l făcea frecvent apropiaților săi fiind ceasul.
Fizic, Carol I era mic de statură, însă compensa printr-un mers țanțoș, cu fruntea ridicată și cu un mers alert, cadențat, milităresc. În general, el vorbea tare, apăsat, ca și cum transmitea ordine importante.
Toate acestea făceau ca el să fie perceput cu fiind înalt și dominator.
…„stricatele” nu erau primite la balurile de la Palat
Viața de familie a lui Carol a fost un film monoton, fără surprize. Elisabeta, regina consoartă, era o fire foarte linistită, ea se ocupa de literatură, de arte – muzică, teatru. Din păcate, regale și regina au avut un singur copil, o fetiță care a murit la vârsta de 4 ani.
Ca bărbat, Carol nu a fost interesat de femei, el nu se arăta interesat de farmece și nu răspundea la provocări. Totuși, se spune că se interesa, discret, de aventurile amoroase ale soțiilor de politicieni și le tăia cu satisfacție de pe lista invitatelor la balul de la Palat pe cele pe care el le numea „stricate”.
Primul Rege al României a murit în ziua de 27 septembrie 1914, la Castelul Peleş.
