După cum spunea B.P. Hașdeu,„Neagoe Basarab (1512-1521) a fost supranumit Marc Aureliu al Ţării Româneşti, principe, artist şi filosof”, iar după cum menționa Nicolae Iorga, era „domn cu apucături împărăteşti”.
Neagoe Basarab, prin activitatea sa culturală, a marcat sute de ani de gândire în Țara Românească, în special prin veritabilul tratat de diplomație „Învăţăturile lui Neagoe Basarab către fiul său, Teodosie“.
Conform unor istorici, Neagoe Basarab era fiul marelui vornic Pârvu Craiovescu și al soției acestuia, pe numele ei Neaga, iar după alți cronicari ai vremii, el era moștenitorul lui Basarab al IV-lea cel Tânăr. Neagoe Basarab a crescut și a primit educație în casa lui Pârvu Craiovescu, unde a fost instruit și dăscălit, după cerințele vremii; cunoștea limbi străine, precum greaca și slavona.
Neagoe Basarab a călătorit, atât prin câteva țări din Europa centrală, cât și prin Imperiul Otoman, iar la încheierea acestor experiențe el era pregătit să preia diverse funcții în structurile statale din organizarea Țării Românești. Astfel, a fost numit în funcții importante, în dregătoriile de postelnic, mare postelnic și mare comis.
Echilibristică de strategii politice
Odată urcat pe tronul Țării Românești (într-o zi de 23 ianuarie 1512), Neagoe Basarab a devenit un promotor pentru dezvoltarea comerțului și meșteșugurilor. În domeniu diplomatic, el a încercat să mențină relații de prietenie cu Ungaria, practicând o politică sensibilă de echilibru și căutând permanent să compenseze efectele suzeranității turce prin inițierea unor legaturi diplomatice puternice cu puterile creștine.
În timpul domniei sale, a fost stabilit hotarul dintre Oltenia şi Transilvania, decizie care anticipa noţiunea de frontieră. Totodată, el a făcut eforturi să stabilească relații diplomatice atât cu Veneția cât și cu Roma, ba chiar să intervină, prin mediere, în conflictul dintre creștinii ortodocși și catolici.
Ctitorul Mănăstrii de la Curtea de Argeș
În istorie, Neagoe Basarab a rămas ca fiind ctitorul Mănăstrii de la Curtea de Argeș și totodată unul dintre cei mai culți domnitori pe care i-a avut Țara Românească.
De Mănăstirea de la Curtea de Argeș se leagă „Legenda meșterului Manole”. Fundamentul creației populare este reprezentat de fapte păstrate ca fiind reale.
La construcția Mănăstirii Curtea de Argeș, au fost îmbinate elemente microasiatice, armenești, bizantine și occidentale. Exigența arătată de Neagoe Basarab a stat, se pare, la baza mitului dărâmării repetate, peste noapte, a bisericii din „Meșterul Manole” și al sacrificiului Anei.
Voievodul, o monarhie de drept divin
Neagoe Basarab a rămas în istorie și ca autorul uneia dintre cele mai vechi și importante lucrări, considerate capodoperă a literaturii vechi sud-est europene, anume, “Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul sau Teodosie”, elaborată în limba slavonă, dar tradusă (conform teoriei formulate de Udriște Năsturel) în limba română, pe la jumătatea veacului al XVII-lea (există o copie atestată în limba română, datând din anul 1654).
În această amplă lucrare, una dintre ideile de bază ale voievodului este ridicată pe principiul intangibil al monarhiei de drept divin – „Că nu te-au ales, nici te-au unsu oamenii spre domnie, ci Dumnezeu te-au ales şi te-au unsu şi a aceluia plăcere să faci”.
Învăţăturile cuprind o serie generoasă de îndrumări referitoare la modul cum trebuia condusă ţara, se vorbește despre relaţiile domnului cu boierii, despre numirea dregătorilor, aplicarea normelor justiţiei, modalitățile de primire a solilor străini, politici de purtarea războiului, etc., un cumul complex și explicit de sfaturi care alcătuiesc un veritabil manual de guvernare a statului; fiind considerate totodată ca fiind prima lecţie de diplomaţie medievală românească.
„O, fătul mieu Theodosie şi voi alţi domni şi fraţi toţi! Din cât am putut cunoaşte cu firea şi a pricépe de rândul solilor, cum să vor cinsti când vor veni să fie la sfat şi vor fi oameni mari şi de la domni creştini, carii cred în Domnul nostru Iisus Hristos şi preacuratei lui maici, aceştea soli carii vin la voi, unui vin ca să facă jurământu şi legătură, iar alţii vin ca să facă pace, alţii să vorovească niscare lucruri de treabă, iar unii vin pentru dragostea şi pentru prieteniia. Iar aorea vin alţii cu cuvinte aspre şi de vrajbă, cum le iaste învăţătura şi porunca de la domnii şi stăpânii lor. Că la domni mulţi soli de în multe părţi vin, şi cu multe feliuri de sol. Iar voi să nu cinstiţi numai pre cei ce vă vor aduce veşti bune, ci să cinstiţi şi pre cei ce vă vor aduce veşti réle, că aşa să cade. Şi să fie toţi cinstiţi de voi într-un chip şi dăruiţi. Că cu acea puţinea cinste ce le veţi face, iar ei mult vor lăuda numele vostru şi-l vor înălţa.”
Neagoe Basarab a trecut în rândul celor drepți la data de 15 septembrie 1521, fiind înmormântat în propria sa ctitorie – Mănăstirea Curtea de Argeș.
