Mircea a fost fiul lui Radu I și, conform interpretării documentelor din arhivele vremii, se pare, frate vitreg cu Dan I. Totuși, istoricii nu s-au pus de acord cu ipoteza în care cei doi frați ar fi avut aceeași mama, unii spunând că Dan ar fi fost fiul lui Radu I și al Doamnei Ana, iar Mircea și Stacu – fratele său ar fi fost fiii născuți de cea de a doua soție a lui Radu, pe care o chema Calinichia. Mai sunt, însă și unii istorici care susțin că ar fi aceeași persoană, iar cel de al doilea nume ar fi fost luat de Doamna Ana atunci când s-a călugărit.
Povestea începe în anul 1386, atunci când Dan I, care era domnitorul Țării Românești, a intrat în conflict cu Ivan Șișman (țarul bulgar de la Târnovo). Așa cum reiese dintr-o cronică bulgărească, rămasă spre dovadă, Dan I ar fi murit în ziua de 23 septembrie 1386 asasinat de bulgarii trimiși de Șișman. În practica istoricilor, nu este recunoscut (ba chiar e contestat) vreun rol pe care l-ar fi avut Mircea în asasinarea fratelui său, cel mai probabil pentru a nu-I fi umbrită aura pozitivă pe care o are acesta în conștiința istorică a românilor.
În ipoteza care poate fi schițată din cronicile secolului al XV-lea, apare conflictul dintre Dănești și Drăculești văzut precum o dispută pentru tron ce a avut loc între urmașii lui Mircea și cei ai lui Dan I. Agresivitatea conflictului dintre cele două ramuri ale dinastiei Basarabilor, care s-a autocultivat în timp, și-ar putea găsi o explicație în posibila asasinare a lui Dan I de către Mircea cel Bătrân.
Enigmatica mamă a lui Mircea
Așa cum relatează istoricii, Radu I a avut doi fii: pe Dan, cel mai mare, făcut cu doamna Ana şi pe Mircea, avut cu doamna Calinichia. Identitatea doamnei Calinichia, însă, nu este reperată cu mare exactitate. Cea mai vehiculată ipoteză este aceea conform căreia ea a fost a patra fiică a cneazului Lazăr al Serbiei (potrivit unei cronici sârbeşti din sec. al XVII-lea), o prinţesă bizantină, pentru că numele ei este grecesc sau că provine dintr-o familie boierească din Oltenia, judecând după întinsele moşii pe care le deţine acolo.
Titulatura oficială: “..singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn…”
În actele oficiale, numele lui Mircea apare astfel „În Hristos Dumnezeu, binecredinciosul şi de Hristos iubitorul şi singur stăpânitorul, Io Mircea mare voievod şi domn…” . În istoriografia română apare şi sub numele Mircea cel Mare.
Originea titulaturii de „cel Bătrân”
Rămas în circuitul povestit ca Mircea cel Bătrân, numele acesta trimite la ideea de persoană vâstnică. Dar, se pare că de fapt numele i-a fost dat pentru a fi deosebit de nepotul său Mircea al II-lea şi de Mircea Ciobanul, care a domnit în secolul al XVI-lea. Pentru a nu încurca importantele personaje, toate cu numele de Mircea, logofeţii vremii, care ţineau hrisoavele importante, au decis să-l numească “cel Bătrân”, iar acest nume însemna de fapt „Mircea cel Vechi” (adică din bătrâni, din trecut); numai că, odată cu evoluţia limbii, s-a ajuns să-şi piardă sensul iniţial, numele în sine păstrându-se neschimbat.
Sigur este că au fost mulţi cei care s-au înşelat crezând că domnitorul era un bătrân. Și Eminescu, în „Scrisoarea a III-a”, îl numește „moşneag”.
Dar, de fapt, când a avut loc bătălia de la Rovine, Mircea era în toată puterea tinereții,el abia împlinise 40 de ani. Istoriografia românească i-a păstrat numele de Cel Bătrân, deşi numele de Mircea cel Mare ar fi fost mult mai potrivit.
Puterea lui Mircea, măsurată în pământuri
În timpul domniei lui Mircea, graniţele Valahiei au cunoscut cea mai extinsă întindere teritorială din Evul Mediu: de la Olt în nord la Dunăre în sud şi de la Porţile de Fier în vest până la țărmul Mării Negre, est. Mircea Domnitorul a stăpânit Banatul Severinului, a avut putere peste Ducatele Amlaşul şi Făgăraşul, peste Cetatea Bran, Cetatea Bologa, Graniţa dinspre Moldova, dominația sa ajungând la graniţa dintre Moldova şi Ţara Românească (perimetrul cuprins între Carpaţi şi Prut) şi Dobrogea. Și, începând cu anul 1404, Mircea și-a extins stăpânirea ajungând până la nordul gurilor Dunării.
În 2023 se împlinesc 605 de ani de la moartea lui Mircea, cel mai viteaz, mai ager și neclintit dintre principii creștini ai istoriei românești.
