Era o zi de 24 noiembrie, anul 1927, când prim-ministrul Ion I.C. Brătianu murea din cauza unei infecții provocate, aparent, de o banală amigdalită. Moartea lui a deschis calea unei instabilități politice în România interbelică.
Atunci când, pe 20 iulie 1927, trecea în neființă Regele Ferdinand, țara rămânea în decizia unui singur om; sfera influenței date de Regență marcând punctul maxim al puterii lui Ion I.C. Brătianu (cunoscut și ca Ionel Brătianu, născut în 20 august 1864, la Florica, astăzi – Ștefănești, Argeș), membrii acesteia aflându-se sub influența dominatoare a președintelui Partidului Național Liberal.
Ion I. C. Brătianu a avut un traseu politic spectaculoc, marcat de povara grea a numelui purtat, nume ce reprezenta, deopotrivă, atât un mare avantaj, cât și dificila obligație de a îl menține onorabil. O perioadă îndelungată de două decenii, Ion I. C. Brătianu a compus şi a descompus guverne, întreaga clasă politică ascultându-I deciziile. Chiar și deciziile Regelui Ferdinand I au fost puternic influenţate de fruntaşul liberal, cel despre care spunea că este „zodia bună a României”, aprecierile suveranului făcându-i și pe opozanţii lui Brătianu să-i dea renumele de „regele neîncoronat”.
Considerat drept cel mare om politic şi bărbat de stat al României din toate timpurile, „o adevărată şcoală politică”, Ionel Brătianu a rămas în istorie pentru reformele adoptate în vederea consolidării statului naţional unitar roman și pentru că a fost unul dintre principalii ctitori ai României Mari, marele ideal al poporului roman.
Ion I.C. Brătianu era perceput ca fiind un om puternic, greu de doborât în vreun fel, ceea ce a făcut ca apropiații săi să nu fie foarte alarmați când, pe 22 noiembrie 1927, s a aflat că primul ministru suferă de amigdalită, că avea febră mare și chiar stări de sufocare. A intervenit doctorul C. Angelescu, care i a făcut o operație de traheotomie, iar spre seară, doctorul Traian Nasta a completat intervenția cu câteva incizii externe, prin care s-au descoperit câțiva ganglioni prinși, pe care i a extirpat. Din acest moment, complicațiile s-au dezvoltat, urmând blocarea rinichilor și apoi infecția, care a trecut în sânge. Era o zi de joi, 24 noiembrie 1927, ora 06:45, când Ion I. C. Brătianu, președintele Partidului Național Liberal și prim ministrul României, a încetat din viață, la vârsta de 63 de ani.
Aflarea veștii a fost un șoc pentru opinia publică, nimeni nu putea realiza pe deplin cum a fost posibil acest deces subit al celui mai puternic om din stat. Coșciugul lui Ion I.C. Brătianu a fost purtat pe umeri, deopotrivă, de apropiați și de foști opozanți. El a fost înmormântat la Florica, lângă tatăl său.
