Marșul împotriva uzurpatorului Maxențiu din toamna anului 312 este primul pas al lui Constantin în realizarea dorinței sale de stăpânire universală. În preajma acestei bătălii a avut loc descoperirea Dumnezeului creștinilor Care l-a ajutat să câștige lupta și pe Care Constantin va începe să Îl venereze, deși într-o manieră foarte personală.
Eusebiu a redat pe larg acest eveniment în „Vita Constantini”, sursă fiind împăratul însuși, care îi povestise înainte de moarte ce s-a întâmplat. Și anume că, în ajunul luptei, în urma unei rugăciuni adresate Dumnezeului-tatălui său, i s-a arătat pe cer, „pe la ceasurile amiezii”, semnul biruitor al crucii, alături de cuvintele: „Întru aceasta vei birui!”. După ce a reflectat îndelung asupra acestei apariții miraculoase, fără să-i găsească sensul, împăratului i S-a arătat Hristos la ceas de noapte, poruncindu-i să folosească imaginea apărută pe cer ca semn de ocrotire împotriva dușmanului. După aceasta, Constantin a poruncit să se înscrie acel semn pe steagurile de luptă.
Constantin fusese un protector al creștinilor din provinciile lui, mulți preoți frecventând anturajul acestuia. Cu siguranță aceștia l-au informat despre semnul crucii, ca simbol al victoriei asupra morții, ca semn apotropaic și protector împotriva forțelor răului. Victoria purtată cu ajutorul acestui semn a fost decisivă pentru convertirea lui Constantin la creștinism.
Panegiricul de la Trier din toamna anului 313 relatează că după intrarea în Roma împăratul n-a urmat drumul tradițional de trimf spre Capitoliu și nici nu a adus jertfă lui Jupiter, cum se obișnuia. Lucrul acesta arată că împăratul nu a mai dedicat victoria sa lui Jupiter, ci altui Dumnezeu, ceea ce va conduce treptat la o îndepărtare a lui Constantin de cultul păgân.
Sursa: Basilica.ro
