Era o zi de 7 decembrie, anul 1834, când „Mariţa” – prima navă cu pavilion românesc a plecat în primul voiaj făcut în afara graniţelor României, pe ruta Sulina – Constantinopol.
Velierul tip bric, avându-l comandant pe I. Cristescu, fusese lansat la apă în septembrie 1834, la Giurgiu, nava având o capacitate de 115 tone.
“Mariţa” îl avea ca armator pe hatmanul Alexandru Vilara, unul dintre semnatarii memoriilor care cereau emaniciparea Ţării Româneşti de sub tutela otomană.
Nava purta o încărcătură de 300 kilograme de grâu. La întoarcere, “Mariţa” a fost serios avariată după ce trecuse printr-o furtună la întoarcerea în ţară, situație în care echipajul s-a văzut obligat să se debaraseze de toată încărcătura (butelci de vin), aruncând-o peste bord.
Era luna iunie, anul 1835, când nava s-a întors în țară, având velele rupte şi tremurând din toate încheieturile.
Călătoria “Mariței” a avut un ecou puternic, vestea circulând prin toată ţara. Voiajul s-a încheiat cu traseul făcut între Sulina și Brăila, unde au fost predate pavilionul şi Jurnalul de bord, documente ce au rămas în Arhivele naționale.
“Mariţa” a deschid drumul mai multor nave ce au fost construite ulterior, vase sub drapel românesc precum au fost galerele „Elena Doamna“, „Principele Alexandru“, „Atena“, bricurile „Elisabeta“, „Zimnicea“, „Dunărea“, goeletele „Dochia“, „Speranţa“, cele mai multe dintre acestea fiind conduse de căpitani români.
