În data 13 ianuarie 1945, a murit celebrul cântăreț de muzică lăutărească Marin Teodorescu, cunoscut sub numele de „Zavaidoc”. A fost cel mai mare cântăreț român de muzică populară românească și de romanțe din perioada interbelică și a rămas un personaj al cărui destin are o strălucire cinematografică.
Porecla (ce provine de la străvechiul „zavaidoaca”, ce poartă semnificația de năbădăios) a dobândit-o în armată, de la comandantul Traian Moșoiu.
Copilandrul Marin Teodorescu are parte de primele îndrumări muzicale de la părinții săi, lăutari, Tănase Teodorescu și Constandina. Viorist și țambalagiu, Tănase Teodorescu i-a cumpărat prima chitară și l-a încurajat să arate tot ce poate, lumii întregi, fără vreo reținere. Avea numai13 ani, însă, când tatăl său moare, iar din acel moment începe să cânte într-o mică formație cu frații săi, denumită Frații Teodorescu: Vasile – vioară, Zoe – armonică, Zavaidoc – chitară și voce.
În octombrie 1916, Zavaidoc este luat în armată și participă la Primul Război Mondial făcând parte din echipele artistice ale armatei care au susținut concerte și spectacole prin spitale. Urmează perioada anilor 1918-1920, când Zavaidoc se stabilește în București și începe să ia lecții de canto de la profesorul Dimitrie Cutavas, apoi de la tenorul Operei Române Dumitru Mihăilescu-Toscani, mai târziu având privilegiul să beneficieze de îndrumările de înalt nivel profesional al baritonului Petre Ștefănescu-Goangă.
Zavaidoc semnează primul contract cu casa de discuri Columbia Records în 1926, unde înregistrează o colecție de șase melodii imprimate pe trei discuri. A rămas fidel acestei case de discuri, reînnoindu-și anual contractele de colaborare și înregistrând de-a lungul carierei sale aproape 60 de discuri.Tânărul interpret și-a reprezentat țara la Expoziția Internațională de la Paris, din 1937, unde a însoțit delegația românească, participând alături de orchestra lui Grigoraș Dinicu.
Portretul artistului nu duce lipsă, însă, și de umbrele unor acuzații care vorbesc despre implicarea lui Zavaidoc în ordonarea uciderii ţigăncii Zaraza, probabil cea mai cunoscută curtezană a vremii (fiică a unui boier grec şi a unei ţigănci pe nume Didina), fapte rămase neconfirmate în tumultul vremurilor tulburi şi foarte mişcătoare pe care le-a traversat „Micul Paris”, Bucureştiul aflat în mijlocul anilor ’40.
Zavaidoc a murit la 13 ianuarie 1945, la doar 48 de ani din cauza unei nefrite si a unui puseu de hipertensiune arteriala, și a fost înmormântat la Mănăstirea Cernica.
