Ziua de 8 noiembrie reprezintă pentru Biserica Ortodoxă, sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail și Gavril care își are începuturile în secolul al V-lea. Sfinții Arhangheli sunt reprezentați de cele mai multe ori împreună. Mihail, are într-o mână o sabie de foc (simbolul luptei cu diavolul), iar în cealaltă, o balanță (simbolul judecății). Gavril ține o floare de crin, simbolul purității și al Buneivestiri.
Sfântul Arhanghel Mihail este cel care, înainte de crearea lumii, a purtat război cu Lucifer și cu îngerii lui răzvrătiţi, izgonindu-i pentru totdeauna din cer. De aceea, Dumnezeu l-a numit căpetenia tuturor îngerilor buni. Numele lui înseamnă „cine este ca Dumnezeu”. Sfântul Arhanghel Gavril, al cărui nume înseamnă „ bărbat-Dumnezeu”, apare în Evanghelie ca vestitor al lucrurilor sfinte. El este cel care a adus vestea naşterii lui Iisus Hristos, spunându-i Maicii Domnului „Bucură-te Marie, Domnul este cu tine”.
Cinstea de care se bucură Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril în rândul creștinilor se observă, atât prin punerea de nume a celor doi arhangheli, cât şi prin ridicarea de lăcașuri de cult, așa cum este Biserica Sfinții Arhangheli „ Mihail și Gavril” numită și Capela Militară „ Regele Carol al II-lea” din orașul Constanța.
Situată în centrul orașului Constanța pe Bulevardul Tomis, colț cu strada Nicolae Iorga, în apropierea Spitalului Județean de Urgență Constanța, „Capela Militară” îmbogățește imaginea urbanistică și arhitecturală a orașului. În perioada interbelică, pe strada Mircea cel Bătrân erau cantonate: Regimentul 34 Infanterie, Regimentul 9 Cavalerie, Regimentul 18 Obuziere, Regimentul 13 Artilerie și Depozitul de Armăsari.
De asemenea pe locul actual al Bisericii funcționa Spitalul Militar, iar spre Marea Neagră se găsea poligonul de tragere. Zidirea lăcașului de cult reprezintă o consecință a colaborării comunității civile și armata română, atât pentru creștinii ortodocși ai orașului, cât și pentru soldații Garnizoanei din Constanța. Armata română deținea cea mai mare parte din suprafața orașului, aproximativ 80%.
Orașul Constanța, după anul 1930 nu dispunea decât de 5 biserici, fiind foarte puține în raport cu populația creștin-ortodoxă. Harta demografică a orașului Constanța, aproape de anul 1940 ne indică o populație de aproximativ 70.000 de locuitori, majoritatea de credință creștină ortodoxă. Soldații români creștini-ortodocși ai Garnizoanei Constanța participau ocazional și într-un număr mic la slujbele religioase.
Povestea bisericii începe cu anul 1932 când s-a constituit un comitet cetățenesc de inițiativă având ca scop construirea unei Capele Militare căreia să i se dea numele de „ Regele Carol al II-lea”. Comitetul avea o componență mixtă fiind alcătuit din comandanții unităților de la toate armele, persoane de rang înalt, cum ar fi Nicolae Constantinescu (1931-1932), prefectul județului Constanta, Victor Fiacescu ( iunie-decembrie 1932) primarul municipiului Constanta, directorul Băncii Naționale și consilierul Curții de Apel.
Președintele Comitetului a fost Episcopul Gherontie Nicolau (1926-1942). Ca urmare a înființării comitetului, cel care a fost desemnat să fie responsabil pentru administrarea fondurilor, lucrările de corespondență și primirea banilor, a fost numit, preotul căpitan Soroceanu Alexandru, de altfel, acesta fiind și confesorul Garnizoanei.
În 1933, Episcopul Gherontie Nicolau demisiona din calitatea de președinte al comitetului și, președinte va fi numit generalul Leventi. După 4 ani, componența comitetului de inițiativă se modifica alăturându-se: Generalul N. Ciupercă, comandantul Garnizoanei, Generalul Gh. Leventi, comandantul Brigăzii a 9-a Artilerie, Generalul Zissu D., comandantul Brigăzii a 11-a, comandor Popescu Ștefan, inginerul Mocanu, directorul Stației de Petrol, inginerul Cotovu, comandanți ai Regimentelor 34 Infanterie, 13 Artilerie, 18 Artilerie, 9 Călărași, Cercul Recrutare, Baza Navală, confesorul Garnizoanei căpitanul Ionescu Ioan din Regimentul 13 Artilerie.
În sprijinul ridicării bisericii au contribuit cu fonduri financiare unități militare din toată țara, precum și diverse instituții. În ziua de 3 iulie 1938 se punea piatra de temelie a bisericii.
Biserica avea rolul de a servi ca loc de închinare, atât pentru credincioșii civili din apropierea ei, cât și pentru soldați.
Arhitectul șef, al Patriarhiei, D. Ionescu-Berechet a conceput planul bisericii. Sfințirea Bisericii a fost făcută în 1940. Cea dintâi slujbă realizată în Biserică a fost ținută de Episcopul Armatei, generalul Partenie Ciopron. Pentru o scurtă perioadă de timp, 1940-1948, Biserica a funcționat sub denumirea de „ Capela Militară”. Slujitor al altarului între 1940-1949 a fost maiorul Soroceanu Alexandru, numit și maiorul „ Biserică”, această denumire primindu-o ca urmare a energiei și implicării sale neobosite în construirea lăcașului de cult. Între 1948 și 1949, Biserica a ținut loc de Catedrală Episcopală, fiind Episcop Chesarie Păunescu (1944-1950). Începând cu 1949 va deveni biserică parohială, cel dintâi paroh fiind Mihai Verban, care a avut o activitate îndelungată până în 1992.
Biserica a fost pictată de către Costin Ioanid, apoi fiind repictată în 1959 și 1979.
Biserica cu hramul „ Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” nu a fost ocolită de prigoana comunistă, însă după 1989, situația se schimbă. Lucrările de pictură sunt reluate în perioada 2005-2011.
După finalizarea picturii, Biserica a fost resfințită de către Înalt Prea Sfințitul Teodosie, Arhiepiscop al Tomisului împreună cu Prea Sfințitul Ciprian Câmpineanul și un sobor de preoți și diaconi, chiar de hramul „ Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”, la 8 noiembrie 2011.
Dumnezeu ne trimite acești doi îngeri, arhangheli, pentru a ne aduce binecuvântare, bucurie și milostivire, blândețe în calea noastră spre adevăr. Să primim cu toată inima acești arhangheli, care vin să ne încarce cu bunătate, iertare și claritate ca să putem vedea calea spre adevăr.
