Spada emblemă descoperită la Medgidia în 1955, în cariera Fabricii de Ciment din oraș, este un obiect aparte, ce ilustrează istoria prezenței sciților în zona Dobrogei (SE României) în cursul secolelor VII-VI a.C., și a contactelor acestora cu lumea greacă și cea tracică.
Această spadă-emblemă nu este o armă propriu-zisă ci un accesoriu ornamental utilizat – foarte probabil – pentru a decora o statuie menhir, un tip de artefact antic ce era plasat deasupra unui tumul funerar al unei căpetenii sau a unui războinic de elită (ca în cazul descoperirilor de la Sibioara și Stupina).
Această „armă de paradă / ceremonială” are forma unei arme tipice scitice, o așa-numită spadă scurtă (akinakes de tip Kelermes, cu mâner în forma literei „T” și garda în formă de inimă) din bronz, a fost turnată dintr-o singură bucată, împreună cu teaca. Aliajul din care s-a turnat acest obiect este de foarte bună calitate, lungimea totală fiind de 0.467 metri, iar greutatea de 2670 grame.
Decor elaborat, în mai multe registre în partea superioară a mânerului, gărzii și tecii. Iconografie complexă, specifică stilului animalier: pe mâner este redată o pasăre de pradă (vultur ?) cu un şarpe în cioc; pe gardă (placa de prindere a mânerului) apare figurată o pereche de ţapi de stâncă îngenunchiați privind înapoi, înconjurați de un brâu reliefat, crestat; pe plăcuţa de prindere la curea (cu formă alungită) – în partea superioară, este ilustrat un cap de animal de pradă (felină) reprezentat frontal (cu ochi redați prin două linii spiralate și două aripi), probabil reprezentarea unui grifon, iar în partea inferioară, parțial juxtapuse, alte două capete de pasăre de pradă.
Sursa: Muzeul Național de Istorie a României
