Trecem adesea prin locuri emblematice ale Constanței și ni se pare firesc să vedem faleza, Cazinoul, portul cu macarale și silozuri, case celebre și faruri mai vechi sau mai noi, uitând că acestea au o istorie și fiecare spune o poveste, ale cărei începuturi se pierd în clepsidra timpului.
Portul Constanța este unul din aceste locuri fascinante, cu o istorie strâns legată de cea a orașului.
Portul a existat încă din antichitatea legendară, când s-a format vechiul Tomis, oraş ce a prosperat grație comerţului ce se făcea prin port. Schimburile comerciale se desfășurau cu precădere în cadrul structurii numite azi Edificiul Roman cu Mozaic, admirabila construcție situată între faleza orașului și instalațiile portuare.
Vreme îndelungată, Constanța a fost un important emporion genovez, un hub comercial esențial pentru schimburile dintre Europa și Orient, și a păstrat multă vreme denumirea de „genovez”, în amintirea negustorilor și navigatorilor veniți din acest oraș italian.
După o scurtă perioadă de stăpânire românească, „până la Marea cea Mare”, teritoriul dobrogean este ocupat de armatele Imperiului Otoman. Cronicarii turci, călătorii europeni sau din Imperiu vor menționa activitatea portului Kustendge, care, deși modestă, va contribui la creșterea comerțului zonal.
În anul 1857, autoritățile turce concesionează construirea portului Constanța și a căii ferate Cernavodă – Constanța companiei engleze „Danube and Black Sea Railway and Kustendge Harbour Company Ltd.” Portul Constanța beneficiază, pentru prima dată, de amenajări și dotări relativ moderne.
După unirea cu Dobrogea, în urma Războiului de Independență din 1877-1878, România a obţinut 240 km din ţărmul Mării Negre. La vremea respectivă, pe toată această întindere nu se mai găsea niciun golf sau port natural, în afară de micul golf format de proeminenţa peninsulei Constanţei, în lungime de aproximativ 1,5 km.
În opinia Regelui Carol I, portul Constanta „va deveni unul din cele mai însemnate ale Orientului și un izvor de bogăție pentru țara întreagă”. Nu fără greutate, Regele a convins politicienii de valoarea inestimabilă a proiectului. Statul român a răscumparat instalațiile portuare de la compania engleză, a contactat specialiști străini pentru întocmirea unor proiecte de lărgire a portului și a investit în construirea monumentalului pod de la Cernavodă.
Cerealele aduse de la Cernavodă, cât și cele din Dobrogea, se transportau la Constanţa pe calea ferată și erau depozitate fie în magaziile din oraş, fie în port, într-o magazie construită în 1864, parte pe platforma portului, parte pe taluzul malului dinspre oraș și amenajată astfeI încât să se preteze la operaţiunile de primire şi predare a cerealelor.
Linia de acces pentru descărcarea vagoanelor în aceste magazii era aşezată pe mal, la nivelul etajului superior al magaziei, iar liniile pentru transportarea cerealelor din magazie şi predarea lor la vasele acostate la cheul de lemn, singurul care exista atunci, erau puse pe platforma portului. Vagoanele erau trase la cheu cu ajutorul cailor.
În afară de cereale, la sfârșitul secolului XIX, exportul prin portul Constanţa era aproape inexistent. El consta doar din mici cantităţi de caşcaval, produs în Dobrogea, şi berbeci dobrogeni. Importul consta mai mult din cărbuni şi foarte puţine mărfuri generale.
Inaugurarea oficială a lucrărilor de construcție și modernizare a portului Constanța a avut loc pe 16 octombrie 1896. În piatra de temelie a fost depus, de către Regele Carol I, documentul care consfințea „întemeierea unui port la țărmurile vechiului Pont Euxin, unde din veacurile cele mai îndepărtate comerțul a găsit un loc de adăpost, unde atâtea monumente istorice ne aduc aminte vechea dominație a strămoșilor noștri romani și unde s-a sfârșit poetul Ovidiu.”
Lucrările de construcție au început după proiectul inginerului I.B. Cantacuzino și au fost continuate cu modificările propuse de alți doi ingineri români de excepție: Gheorghe Duca și Anghel Saligny. În anul 1899, conducerea lucrărilor portuare a fost preluată de Saligny, constructorul podului de la Cernavodă.
Până în 1909, când portul Constanța a fost inaugurat oficial, s-au efectuat lucrări de dragaj, au fost ridicate digul de larg, cel de intrare, cel de sud și cheurile, au fost construite 6 bazine, rezervoarele de petrol și, nu în ultimul rând, silozurile.
Pe 27 septembrie 1909, Regele Carol I a inaugurat cu mare solemnitate terminarea părţilor celor mai importante ale lucrărilor de apă și ale instalaţiilor de export, și s-a pus în funcţiune prima magazie cu silozuri.
În acea zi, Regele Carol I, apăsând pe un buton, a pus în mişcare instalaţiile magaziei cu silozuri, care au început să predea cereale la vaporul Iaşi al S. M. R., acostat în acest scop la cheul silozurilor, și care a fost primul vapor încărcat cu noile mijloace de export.
În anii următori s-au continuat lucrările, terminându-se a doua şi a treia magazie cu silozuri, diferite cheuri, staţia de petrol, platforme, etc.
În locul micului port găsit în 1878, cu 170 metri de cheu de lemn, un dig de apărare de 200 m și o suprafaţă de apă de 4 hectare, Constanța avea, la începutul secolului XX, un port modern, cu aproape 3 kilometri de diguri pentru adăpostirea bazinelor, aproape 5 kilometri de cheuri în exploatare, bazine interne de peste 70 hectare, precum şi o platformă câştigată din mare, cu o suprafaţă de 130 hectare, creând premisele pentru dezvoltarea ulterioară a portului.
Prin poziția sa geografică, în aproprierea celor mai fertile judeţe agricole ale țării, și la doar 60 km de Dunăre, portul Constanța a progresat rapid, devenind punctul cel mai important de import-export al țării, și de tranzit spre Orient al ţărilor învecinate. În 1967, a început extinderea sa spre sud, iar în 1984 a legat marea de apele fluviale, odată cu inaugurarea Canalului Dunăre – Marea Neagră.
Povestea începuturilor Portului Constanța este doar un capitol dintr-o istorie mult mai vastă a unui oraș milenar. Constanța păstrează amintirea unor vremuri de demult, și își dezvăluie subtil farmecul, celor care știu să privească și să asculte.
Surse:
Analele Dobrogei 1928, Cincizeci de ani de viață românească – 1878-1928 Dobrogea, Biblioteca Județeană Constanța
www.portofconstantza.com
