Impunatoarea biserică a fost construită între anii 1935-1936 pe locul unei foste capele romano-catolice. Schițele construcției au fost întocmite de arhitectul Romano de Simon din București, care și-a stabilit ca model lăcașurile de cult din nordul Italiei.
Edificiul, care domină și astăzi peisajul orașului vechi, este construit din cărămida roșie, iar din punct de vedere arhitectural se încadrează în curentul romanic, specific secolului XIII.
Clădirile construite în stil romanic se remarcă în primul rând prin masivitate și simplitatea liniilor exterioare și interioare. O altă trăsătură specifică bisericilor romanice o reprezintă prezența arcurilor de cerc în partea concavă a bolților. Prezența geamurilor mici și a elementelor decorative de tip rozetă sau fronton sunt alte caracteristici pregnante ale bisericilor construite în stil romanic. Toate aceste trăsături generale se regăsesc și în cazul Bisericii Sf. Anton de Padova.
Interiorul bisericii este, de asemenea, din cărămidă aparentă, fapt care nu necesită și nici nu permite tencuirea bisericii. Hramul bisericii este Sfântul Anton de Padova.
De-a lungul istoriei sale, Biserica romano-catolică din Constanța a avut și episoade mai puțin fericite. Printre aceasta se numără preluarea bisericii de către trupele sovietice în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Comandanții trupelor rusești au găsit turnul bisericii foarte potrivit pentru supravegherea zonei portuare, astfel că au transformat lăcașul de cult în depozit pentru muniție. O altă perioadă dramatică în istoria Bisericii Sf. Anton a fost era comunistă, atunci când credincioșilor le-a fost interzis să mai participe la slujbe.
Înainte de 1989, credinţa era o opţiune riscantă pe care ţi-o asumai. Cu atât mai mult, slujbele de la catolici erau o curiozitate pentru restul populaţiei ortodoxe. Tentaţia fructului oprit a sporit la Constanţa misterul unei legende urbane. Se spunea că dacă te rogi la Biserica Sfântul Anton, orice dorinţă ţi se va îndeplini.
Promoţii de elevi, liceeni, studenţi, tineri, bătrâni, sănătoşi sau suferinzi, catolici, ortodocși sau musulmani luau calea „catedralei“, aşa cum i se spunea bisericii catolice. Fie că se rugau pentru examene, fie că se rugau pentru noroc în dragoste, tinerii au crescut cu convingerea că Sfântul Anton le ascultă dorinţele.
Un moment important în cadrul Bisericii este sărbătoarea Sfântului Anton, cunoscută și sub denumirea de „sărbătoarea crinilor”, celebrată în fiecare an pe data de 13 iunie. În acestă zi, Biserica sfințește crinii, considerați simbolul purității.
Cu toate încercările la care a fost supus, impunătorul lacaș de cult a rezistat, rămânând una dintre cele mai frumoase și interesante clădiri ale orașului Constanța, și a fost declarat monument de arhitectură.
Sursa: Asociația pentru Salvarea Patrimoniului Cultural Dobrogea, Consiliul Județean Constanța, Adevărul
