În iarna lui 1884, doi tineri epigrafi francezi explorau vechiul oraș greco-roman Oinoanda din sud-vestul Turciei și au făcut o descoperire fascinantă. Răspândiți în ruinele bine conservate de pe un vârf de deal acoperit cu cedri, au găsit cinci fragmente de piatră inscripționate cu scrierile unui filosof necunoscut atunci, Diogene din Oinoanda. Pe unul dintre fragmente, Diogene explică de ce și-a dedicat gândurile pe piatră:
„Majoritatea oamenilor suferă de o boală comună, ca în ciumă, cu noțiunile lor false despre lucruri, iar numărul lor este în creștere. …Am vrut să folosesc această stoa pentru a face publicitate medicamentelor care aduc mântuirea.”
„Medicamentul” pe care Diogene spera să le folosească pentru a vindeca „boala” înțelegerii false erau epicureismul, un sistem de filozofie fondat în secolul al IV-lea î.Hr. de filozoful grec Epicur. S-a întemeiat pe fizică, a susținut că plăcerea este cel mai înalt bine și a evitat credința în intervenția divină. Bogatul filosof Diogene plătise ca inscripția să fie sculptată pe peretele unei stoa, sau pasarelă acoperită, care probabil stătea cândva într-una dintre piețele publice ale orașului. El arată clar că spera că oinoandezii și vizitatorii deopotrivă vor studia cu atenție cuvintele sale și vor veni convertiți la școala de gândire epicureană.
După ce descoperirea celor cinci fragmente a fost publicată și semnificația lor a fost înțeleasă, echipele arheologice franceze și austriece au vizitat Oinoanda între 1885 și 1895. Au recuperat alte 83 de fragmente din inscripție, care rămâne singurul text filosofic antic din lumea greacă și romană care a supraviețuit în forma sa inițială.
Sursă: Archaeology
