Pe 4 octombrie 2025 se împlinesc 165 ani de la inaugurarea liniei ferate Constanța – Cernavodă, prima linie ferată din Dobrogea, construită de englezi în perioada Imperiului Otoman, pentru transportul mărfurilor din această regiune a imperiului.
La mijlocul secolului al XIX-lea, în Dobrogea – ca de altfel în întregul Imperiu Otoman – nu existau căi ferate, transporturile se făceau cu care, sau pe calea apei. Vasele încărcate cu diferite mărfuri circulau pe Dunăre spre Constantinopol, însă, până să ajungă la Marea Neagră, navigația se făcea pe la gurile Dunării, o zonă destul de periculoasă, din punct de vedere militar.
Delta Dunării era situată la limita Imperiului Otoman, într-o zonă în care Imperiul Rus își dorea impunerea dominației și, implicit, controlul traficului derulat prin această regiune. Din acest motiv, trebuia găsită o nouă soluție de transport, suficient de rapidă, care să evite această zonă de conflict. Soluția găsită a fost construirea unei căi ferate (o premieră la acea vreme, pentru Imperiul Otoman), care să permită un transfer sigur al mărfurilor.
Pentru aceasta, s-a ales construirea unei căi ferate de la Portul Cernavodă până în Portul Constanța. Cum sultanul Abdul Medjid călătorise deja în Anglia cu trenul, dar și pentru că în Imperiul Otoman nu existau specialiști în construirea de căi ferate, acesta a apelat la experiența britanică în domeniu.
Linia de cale ferată dintre porturile Cernavodă și Constanța fusese concesionată, la 1 septembrie 1857, pentru 99 de ani, societăţii engleze “Danube and Black Sea Railway Küstendjé Harbour Company Limited” (Compania căii ferate Dunăre – Marea Neagră – Portul Constanţa), cunoscută sub prescurtarea DBSR. Reprezentantul societăţii era Sir John Trewor Barkley, acelaşi care avea să conducă, în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza, construcţia primelor 18 poduri metalice din România şi apoi, între anii 1867 – 1869 linia Bucureşti (Filaret) – Giurgiu, prima linie de cale ferată din Principatele Unite.
Convenţia privind concesionarea liniei încheiată între DBSR şi guvernul imperial turc a devenit executorie după emiterea firmanului (ordin scris) de către sultanul Abdul Medjid. Firmanul, care datează din anul 1857, a fost redactat în limbile franceză şi turcă şi se află păstrat astăzi în colecţiile Muzeului CFR din București, fiind unul din cele mai valoroase exponate.
Linia pleca din portul Constanţa, concesionat, şi el, aceleiaşi companii, parcurgea un traseu în zig-zag, și ajungea la gara ce fusese construită la marginea de vest de atunci a oraşului Constanţa. De aici, linia pornea spre vest, trecând prin satele tătăreşti Murfatlar şi Medgidia, urmărind, mai mult sau mai puţin, malul de sud al Văii Carasu şi ajungând în portul Cernavodă de la Dunăre, după un traseu de 64,675 km.
Inaugurarea liniei a avut loc pe 4 octombrie 1860. Sosirea primului tren în porturile Cernavodă şi Constanţa a fost salutată de două golete turceşti, cu câte 21 salve de tun. Parcurgerea traseului a durat 3 ore şi 45 de minute, realizându-se o viteză comercială de 16,9 Km/h.
Pentru tracţiunea trenurilor au fost cumpărate din Anglia 7 locomotive tip C-n2, construite între 1860 – 1862 de fabrica Beyer, Peacock & Co Ltd, Gorton Foundry, Manchester, una din cele mai mari şi renumite firme de acest fel.
Linia a fost construită cu material englezesc de cele mai vechi tipuri şi a fost exploatată după normele căilor ferate englezeşti, până la răscumpărarea liniei de către statul român, în anul 1882.
Vechea linie Cernavodă-Constanţa a fost poate cea mai interesantă din toată reţeaua căilor ferate române, întrucât păstrase caracteristicile esenţiale ale căilor ferate din Anglia, țara care a inventat caile ferate.
Circulaţia feroviară între porturile Constanţa şi Cernavodă a determinat înfiinţarea, în anul 1865, a unui serviciu local, denumit “Local-Post” care stabilea atât legătura între cele două puncte terminus ale liniei, cât şi cu serviciul poştal al companiei maritime austriece “Lloyd”. Pentru francarea transportului poştal pe această linie, DBSR a emis, în anul 1867, o marcă proprie de 20 parale (20 Paras), care a reprezentat prima marcă poştală europeană cu tematica feroviară. Desenul mărcii reprezintă fidel un tren intrând în portul Constanţa.
Linia actuală de cale ferată a fost reconstruită şi dublată după terminarea podului de peste Dunăre şi are un traseu foarte diferit de prima linie construită, din care nu au mai rămas decât extremităţile dintre Cernavodă – Port şi de la Palas la Constanţa – Oraş.
Prin darea în circulaţie a liniei Feteşti – Cernavodă – Pod – Saligny, linia veche, care rămăsese intactă până la Constanţa, a mai fost folosită câţiva ani pentru legătura cu Constanţa, intrând astfel în reţeaua C.F.R., iar după reconstruirea liniei Saligny – Constanţa, linia veche a fost abandonată şi demontată.
La 165 de ani de la inaugurarea liniei ferate Cernavodă – Constanța, sărbătorim nu doar o realizare tehnică remarcabilă, ci și un moment definitoriu pentru modernizarea Dobrogei și pentru deschiderea acestei regiuni spre lume. Calea ferată construită de britanici a devenit un simbol al progresului și al legăturii dintre Orient și Occident, marcând începutul unei noi ere în transportul și comerțul din spațiul românesc.
Muzeul Cărilor Ferate Române (București) găzduiește o bogată colecție de machete de locomotive și vagoane, documente istorice originale, numeroase exponate originale ce ilustrează evoluția tehnică a căii ferate, piese deosebite folosite în comunicații la CFR, diferite tipuri de pupitre de comandă de instalații de centralizare a macazurilor și semnalelor, precum și machete și piese originale. Intrarea în muzeu se face prin Calea Griviței nr. 193B, prin curtea interioară.
Muzeul poate fi vizitat de miercuri până duminică, între orele 10.00 – 16.00. Accesul vizitatorilor este permis până la ora 15:45. Tarife: 6 lei/adulți, 3 lei/elevi, studenți, pensionari.
Sursa: Muzeul Căilor Ferate Române
