Derviș Mehmed Zilli (1611 – 1682), cunoscut drept Evliya Celebi, a fost unul din cei mai cunoscuți exploratori ai Imperiului Otoman și ținuturilor învecinate, călătorind mai mult de 40 ani prin Egipt, Arabia, Persia, Asia Mică, Peninsula Balcanică şi mare parte din Europa, observând și descriind popoarele și obiceiurile locale. Notele sale de călătorie au fost tipărite în limba turcă, în zece volume. Se spune că este cel mai renumit călător turc, iar relatările ținuturilor vizitate de el sunt foarte detaliate. Trebuie menționat, totuși, că în lipsa unor informații reale, descrierile sale se bazau în mare parte pe legende.
Cele mai multe călătorii, Evliya le-a făcut însoţind în calitate de imam şi secretar pe unchiul său, Melec Ahmed-Paşa, care a fost valiu (N.tr. În Imperiul Otoman, Guvernator al unui vilaiet) în Diarbechir, Erzerum, Aalep, Şam, Bagdat, iar mai târziu a fost mare vizir şi iarăşi valiu, la Silistra, Sofia, și alte orașe.
În jurul anului 1651, Evliya Celebi și unchiul său călătoresc pe itinerariul: Constantinopol, Cecmegeaua mare şi mică, Silivria, Ciorlu, Poloz, Aitos, Cenghe, Satu Nou, Provadia, Şumen, Razgrad, Rusciuc, de acolo la Giurgiu, pe urmă la Șiștov și Nicopol. Se întorc la Rusciuc și de acolo în orașul de reședință, Silistra. De la Silistra, au călătorit la Dobrici, Balcic, Cavarna, Mangalia, Chiustengea (Constanța), Caraharman (Vadu) și Babadag.
Iată descrierea cetății Chiustengea (Constanța de azi), făcută de Evliya Celebi cu aproximativ 400 ani în urmă:
„In vechime, cetatea a fost ridicată de fiul domnitorului dobrogean Calvar. A fost o înfricoşătoare şi puternică cetate. Deoarece Baiazid Ilderim a întâmpinat multe greutăți la cucerirea ei, după căderea ei, a dărâmat-o şi i-a aruncat pietrele în mare. Şi acum, pe un deal înalt lângă mare, se văd urmele cetății dărâmate.
Atunci locuitorii cetății s-au îmbarcat pe corăbiile lor şi au fugit la regele genovez, în cetatea de la Chiuffa (Caffa), deoarece pe atunci toate cetăţile de pe malurile Mării Negre, în număr de şapte sute şapte zeci, se găseau în mâinile Genovezilor. Numai cetățile de la Teres, Amasara, Sinope şi Trapezunt mai erau sub dominația împăratului bizantin Constantin.
Când sultanul Baiazid-Veli a cucerit prin Ghedic Ahmed Paşa cetățile Ciuffa şi Azovul, Genovezii au pierdut totul din bazinul Mării Negre şi cu învoirea sultanului au trecut Bosforul şi s-au retras în insula Hios, unde au rămas până la domnia lui Suleiman Han. Deoarece mai târziu ei au nesocotit pacea şi au făcut prizonieri pe nişte hagii musulmani, Suleiman-Han au trimis contra lor pe Cogea-Püale-Paşa cu o sută şaptezeci de corăbii de război, care au ancorat la Ceşme. Atunci, conducătorii Genovezilor s-au prezentat lui Püale Paşa cu daruri; acesta i-a legat şi a cerut predarea cetății Hios… După o consfătuire, Genovezii au predat insula împreună cu gebhanaua şi tot tezaurul şi s-au retras în insula Rodos, care era sub dominaţia insulei Malta. După căderea cetății Hios, regele acestei insule a primit religia musulmană şi a cerut voie sultanului să se ducă la Chiustengea, ca să scoată din pământ averea pe care a îngropat-o bunicul lui când a fugit la Chiuffa.
Sultanul il numi capugi-başa (N.tr. prim-portar) imperial şi-l trimise la Chiustengea cu trei sute supuşi. El a făcut săpături în cetate şi a găsit şapte chiupuri (N.tr. Oale mari de pământ ars) pline cu aur, multe mii de arme şi pietre scumpe, zefire şi briliante. Cu aceste bogății, Suleiman a făcut geamiile Şehzade şi Suleimanie (N.tr. Ambele în Constantinopol), iar cu restul a împrumutat Chiustengea.”
Aflăm că în cetate erau 150 case, o mahala, o geamie mică dar frumoasă, un han, 40 magazii și câteva prăvălii.
„Deoarece Chiustengea este situată la malul mării, ea nu e prea bogată și frumoasă, căci de multe ori a fost atacată, ruinată şi pârjolită de Cazaci. Chiustengea este caza (N.tr. Plasă) de o sută cincizeci de accele (N.tr. Vechi monezi turcești de argint), la Marea Neagră, pendinte de Cernavodă, vialetul Silistrei. De la nahie (N.tr. Conducerea plasei), cadiul primeşte anual trei pungi. În total are până la o sută cincizeci de case acoperite cu olane şi scânduri subțiri, o mahala, o geamie mică dar frumoasă, chiar lângă port, un han, patruzeci până la cincizeci de magazii, semănând cu hanurile, aşezate lângă port şi câteva prăvălii. Altă clădire nu este. În vechime, necredincioşii, de teama stăpânitorului Constantinopolului, precum şi în urma deselor atacuri tătărăşti, au săpat un val (N.tr. Val, cu înțelesul de canal, o confuzie între valurile romane și canalul ce lega bălțile Carasu cu Dunărea, dar care nu a fost săpat niciodată până la mare) de la Chiustengea până la Cernavodă şi au legat Dunărea cu Caraharmanul. În modul acesta, cetățile Babadag, Tulcea precum şi localitatea Beştepe au fost transformate într-o insulă. Şi acum, pe drumul de lângă val, se văd urme de clădiri şi cetăți.
Clădirile satelor de pe aici au fost făcute din pietrele acestui val. În vechime, portul Chiustengea a fost mare; şi acuma sunt urme de clădiri. In decursul timpurilor, el s-a umplut cu pământ şi nisip, aşa că este expus valurilor mării. Câteodată, aici se scufundă multe corăbii”, a conchis Evliya Celebi.
Sursa: Arhiva Dobrogei, Vol.II, nr.2, aprilie-iunie 1919 – Biblioteca Județeană Constanța
Textul a fost adaptat conform cerințelor gramaticale din prezent.
