Situat pe faleza Cazinoului din Constanța, în apropiere de grupul statuar dedicat lui Mihai Eminescu, Farul Genovez este o clădire emblematică a orașului, ce te duce cu gândul la povești cu neguțători și corăbii ce înfruntă valurile, în căutarea unui țărm prietenos. În realitate, farul nu a fost construit de genovezi în Evul Mediu, ci este o construcție de la jumătatea secolului al XIX-lea. Pentru a-i înțelege însă denumirea, istoricul Cristian Cealera, ne propune, în lucrarea sa, “Comunitatea britanică din Kustendjie (1857-1882) – Portrete din trecut”, să facem câțiva pași imaginari în timp, până în secolul al XIII-lea.
În acea perioadă, oraşul Constantinopol era capitala Imperiului Latin, creat cu ajutorul Republicii Veneția de către cavalerii europeni care participaseră la a IV-a Cruciadă şi care îi alungaseră de la putere pe bizantini. Italienii aveau dreptul de a face afaceri în toate porturile (Varna, Caliacra, Cavarna, Carbona, Constantza, Solina etc.), dar nu aveau voie să aibă în Dobrogea decât o casă de comerț (loggia) și un consulat.
În anul 1393, sultanul Baiazid al II-lea Ildirym (Fulgerul) distruge Constanța, astfel că genovezii de aici se refugiază la Caffa, în Crimeea. Câteva decenii mai târziu, în vremea lui Mahomed al II-lea Cuceritorul, sunt alungați și de acolo şi fug în Insula Chios, unde au rămas până în secolul al XVI-lea, în vremea lui Soliman Magnificul.
Cu siguranță, de-a lungul timpului la Constanța, fie că s-a numit Constantiana, Constantza sau Kiustenge, au fost ridicate faruri pentru facilitarea accesului în portul natural. În prima jumătate a secolului al XIX-lea, în timpul războaielor ruso-turce, aşezarea a suferit distrugeri. La 1841, hangiul croat Thomas Radicevic, angajat al unei firme austriece de navigație, făcea focuri cu seu de oaie pe ţărmul înalt al aşezării, pentru a ajuta diverse nave să navige în siguranță sau să intre în port.
Aslan, un nume cu rezonanță
Tradiția locală spune că, în timpul Războiului Crimeei, la hanul din Kiustenge, deținut acum de văduva lui Radicevic, a găsit adăpost un soldat rănit, francez de origine armeană, inginerul Artin Aslan. După încheierea conflagrației, el se întoarce la Kustendjie, se căsătorește cu Miriam, una dintre nepoatele lui Radicevic și se angajează ca inginer la compania Danube and Black Sea Railway (DBSR), care obținuse de la Imperiul Otoman o dublă concesiune: construcția căii ferate Kiustenge-Tchernavoda (Cernavodă) și exploatarea micului port Kiustenge. La acea vreme, se mai vedeau pietre din fundația unui vechi far, iar pe locul acela, DBSR și Aslan au hotărât să ridice noul Far, după planurile unui arhitect francez. În acelaşi an, 1860, Artin Aslan a construit un Far şi în Insula Şerpilor (pentru Imperiul Otoman), un far pentru navigația vaselor ce se îndreptau spre Dunăre sau către Odessa. Farul din Insula Şerpilor a fost grav deteriorat în 1917, în Primul Război Mondial, după ce a fost bombardat de vasul german Breslau, dar în anul 1922 a fost reconstruit de către statul român.
Inginerul Artin Aslan era rudă cu Măgârdici Aslan, un intelectual armean care a fost tatăl celebrei Ana Aslan (1897- 1988), specialist de renume mondial în geriatrie şi inventatoarea Gerovitalului.
Artin Aslan a fost cel care a condus lucrările de construire a Farului din Kiustenge, un far de nouă metri înălțime, cu lumină albă fixă, aflat la 21 de metri deasupra nivelului mării şi care era vizibil până la 9,5 mile marine in larg. A comandat cupola în Franţa şi a plătit serviciul cu banii dați de compania britanică.
Planul Farului Genovez din Kiustenge i-a aparținut însă lui Blaise Marius Michel (1819-1907), un arhitect poreclit Michel Pasha şi care a intrat în istorie ca fiind părintele primelor faruri moderne din Mediterana şi Marea Neagră, inclusiv la Gurile Dunării. Sub supravegherea sa, din 1856 şi până în 1907, pe ţărmurile Imperiului Otoman au fost construite, în total, 152 de faruri. Proiectul Farului Genovez îi aparține, chiar dacă acesta a fost construit efectiv de Aslan, cu banii DBSR-ului.
Pentru serviciile aduse Turciei, inginerul francez a primit, în 1879, de la sultanul Abdul Hamid, titlul onorific de pașă, ceea ce avea să îi aducă și porecla de Michel Pasha.
Farul Genovez din Constanța a funcționat 53 de ani, când la capătului digului din port a fost ridicat mult mai modernul Far Carol I.
În lumina răsăritului, la țărmul Mării Negre, Farul Genovez continuă să fascineze, nu doar ca reper al trecutului maritim al orașului, ci și ca simbol al legăturii dintre istorie, cultură și identitatea dobrogeană.
Sursa: Cristian Cealera – “Comunitatea britanică din Kustendjie (1857-1882) – Portrete din trecut”, Editura Cetatea de Scaun, Târgoviște, 2025.
