Oleg Danovski a scris istorie ca dansator și coregraf român, fiind totodată întemeietorul școlii românești de balet modern, fondatorul și directorul primului Teatru de Balet din România, instituție, aflata in Constanța, care a primit numele său – Teatrul Național de Operă și Balet „Oleg Danovski”.
Cel care a fost supranumit Sfinxul Slav s-a născut în localitatea Vosnesensk (Ucraina), dar avea origini germane, tatăl său provenind dintr-o familie de baroni aduși de Petru cel Mare, din Germania.
Mama sa, Malvina Danovski, a fost dansatoare, maestră de balet și coregrafă la Teatrul naţional din Chişinău, apoi la Cernăuţi şi la Teatrul ”Tranulis” din Constanţa. Copilul Oleg Danovski a făcut primii paşi în balet când avea vârsta de 13 ani, la Cernăuţi. ”M-a captivat un timp, îndeajuns să descopăr teritoriul fascinant al sunetelor muzicii şi armoniei. În casă, ca şi la şcoală sau teatru, eram în mijlocul preocupărilor şi al unei atmosfere culturale deosebite”, se destăinuie Oleg Danovski în volumul ”Dirijorul de lebede. Întâlniri cu Oleg Danovski” semnat de Marian Constantinescu (Editura Muzicală, anul 1989 – Bucureşti).
Debutul pe scena constănțeană ”Tranulis”
Mama sa l-a adus pe junele Oleg la Teatrul ”Tranulis”, din Constanţa (primul nume al teatrului, ulterior cunoscut sub denumirea „Fantasio”, care a fost construit în 1927 de către Demostene Tranulis, un filantrop constănțean de origine greacă); aici a debutat cu un dans marinăresc şi a cunoscut această lume fascinantă, de pe scenă, unde evolua alături de trupa ”Pasărea albastră”.
A urmat etapa de instruire, făcută la Bucureşti, unde a primit lecţii de balet de la Floria Capsali, care a văzut în tânărul artist uriașul potențial de talent.
Aflând, din ziar, că la Teatrul”Cărăbuş” se ținea un concurs pentru completarea corpului de figuranţi, participă şi devine figurant în vestita trupă condusă de Constantin Tănase, moment ce avea să-i marcheze începuturile artistice. În anul 1932, si-a făcut debutul ca balerin la Grădina ”Cărăbuş”, apoi este primit în compania ”Alhambra”. Aici, devine prim-balerin, apoi maestru de balet al ansamblului de balet; este perioada în care Nicolae Vlădoianu, directorul companiei Alhambra, l-a supranumit ”Sfinxul slav”.
În perioada 1934-1935, îl cunoaște pe Anton Romanovsky şi se înscribe la cursurile ținute la Studioul de balet deschis de acesta la Bucureşti. ”Am învăţat lucruri esenţiale. Lucruri care m-au apropiat, inevitabil, de Operă, de creaţia clasică şi de caracter. Acolo am înţeles că dansul clasic este, în aceeaşi măsură, tehnică şi poezie (…)”, rememora Oleg Danovski.
Interesat de jazz, experimentează și recitaluri de dans modern, la sala ”Savoy”, reprezentatii făcute împreună cu orchestra de jazz condusă de Dinu Şerbănescu. A întemeiat un corp de balet, alături de care a realizat spectacole de succes la ”Teatrul comic”, iar la începutul anilor ’40 face colaborări cu baletul Operei. ”Simţeam că venise momentul unor mari şi consistente desfăşurări coregrafice. Şi estimam acest lucru atât ca balerin cât şi ca maestru coregraf. Singurul loc în care mă puteam împlini era scena Operei”, spunea Oleg Danovski.
Renunța la teatrul de revistă și se îndreaptă spre baletul clasic. În 1943, se angajează ca maestru de balet şi prim-dansator al Operei române, unde lucrează împreună cu Floria Capsali. Unul din titlurile reprezentând un spectacol de mari proporţii a fost ”Lakmé” al lui Delibes. În anul 1949, este prezentată premiera baletului ”Harap Alb”, semnat Oleg Danovski.
”Lacul lebedelor”… una dintre cele mai reuşite versiuni din lume
Data de 7 noiembrie 1957 se reține ca un eveniment distinct în lumea baletului clasic românesc – este momentul când are loc premiera, pe scena Teatrului de Operă şi Balet din Bucureşti, a spectacolului ”Lacul lebedelor”, în patru acte, regia aparţinându-i maestrului Oleg Danovski. In rolul principal, personajul Odette/Odille, evolua balerina Irinel Liciu. ”Lacul lebedelor”, în această montare, a fost reținut drept una dintre cele mai reuşite versiuni din lume
”Lacul lebedelor” a vazut reflectoarele scenei intr-o serie impresionanta de aprecieri in numeroasele turnee: în 1963 în Italia; în 1965 în fosta Uniune Sovietică; în 1966 la Atena, în Grecia; în 1967 la Havana, în Cuba; în 1968 în Spania; în 1969 în Portugalia; 1976 la Varşovia, în Polonia.
Au urmat mai multe spectacole, Oleg Danovski semnând regia și coregrafia la titluri precum: ”Concertul în Fa”, ”Priculiciul” (1959), ”Orfeu”(1961), ”Lakmé” de Leo Delibes, ”Liliacul” de Strauss, ”Aida” de Verdi, ”Faust” de Gounod, ”Rigoletto” de Verdi , ”Carmen” de Bizet”, ”Iancu Jianu”, ”Întoarcerea din adâncuri” (1965), ”Nastasia” (1966), ”Chopiniana” (1968), ”Mandarinul miraculos” (1969), ”Văpaia” (1974) și lista poate continua.
Fără să rămână în tiparele dansului classic, Oleg Danovski a pus şi bazele unui studio experimental al baletului Operei, numit ”Studio 68”, unde a încercat să creeze o avangardă a mişcării de balet contemporan din România.
Anul 1974 este momentul în care maestrul pune în scenă, la Opera din Bucureşti, un triptic coregrafic – ”Carnaval”, de Schumann, ”Invitaţie la vals” de Weber şi ”Carmen” de Bizet-Şcedrin, Oleg Danovski avand calitati multiple, de coregraf, regizor, librettist. Urmeaza anul 1976, cu spectacolul ”Cocoşatul de la Notre Dame”. În perioada anilor ’70, Oleg Danovski a fost prezent, repetat, ca maestru coregraf, la Klagenfurt (Austria).
Danovski, un nume onorat la Teatrul Balşoi, Opera din Milano sau Metropolitan Opera din New York
Un momentul aparte a fost înregistrat în anul 1978, când marele Danovski s-a întâlnit cu Aurel Manolache, directorul Teatrului de Revistă „Fantasio” din Constanţa, care i-a propus o colaborare. Acea întalnire a marcat înfiinţarea, la malul mării, a unui ansamblu de balet, numit Ansamblul de balet contemporan şi clasic “Fantasio”, un corp artistic profesionist care evolua distinct de activitatea teatrului. Trupa a fost formată în principal din tineri balerini, apoi şi din absolvenţi ai şcolilor de coregrafie de la Bucureşti şi Cluj, numărând aproximativ 50 de membri. ”Am dorit să realizez ceea ce-mi propusesem cu ani în urmă. O companie de balet, un balet naţional românesc, reprezentativ pentru tradiţiile şcolii noastre de dans, relativ tinere, dar viguroase”, a mărturisit Oleg Danovski, directorul artistic al Ansamblului de balet contemporan şi clasic ”Fantasio”.
Primul spectacol montat aici a fost „Chopiniana”, după care au urmat ”Lacul lebedelor”, „Frumoasa din pădurea adormită”, ”Spărgătorul de nuci”, ”Cenuşăreasa”, ”Giselle”, ”Don Quijote”, ”Mandarinul miraculos” etc. Trupa de balerini de la ”Fantasio” (Constanta) a efectuat numeroase turnee (New York, Washington, Los Angeles, Roma, Napoli, Berlin, Hamburg, Hanovra, Amsterdam, Haga ş.a.). Ansamblul a primit aplauze pe scena de la Internazional Congress Centrum din Berlin şi a primit timp de patru ani, la rând – 1983, 1984, 1985, 1986 – ”Premiul excelenţei” şi Diploma de onoare din partea Clubului Teatrelor din Berlinul Occidental.
”’Spărgătorul de nuci’ al românilor este una dintre cele mai bune montări din lume”, scria ”Der Neue Tag” în ianuarie 1984. Despre spectacolul ”Cenuşăreasa” de Prokofiev, ”Hannover N.P.” scria, în decembrie 1986: ”Conducătorul ansamblului este coregraful Oleg Danovski, căruia la nivelul artistic i se mai adaugă şi o mână severă în evoluţia dansatorilor. El îmbină severitatea cu evoluţia elegantă, combinată cu uşurinţa şi strălucirea”.
A avut reprezentații pe toate marile scene ale lumii, la Teatrul Balșoi, la Opera din Milano sau la Metropolitan New York, iar sub conducerea sa baletul românesc a înregistrat succese și recunoașteri autorizate, la nivel international, fără precedent.
Oleg Danovski s-a afirmat pe toate marile scene ale lumii, precum Teatrul Balşoi, Opera din Milano sau Metropolitan Opera din New York. Maestrul a fost inclus, totodată, în numeroase jurii internaţionale la concursuri de balet clasic. A primit titlul de Artist Emerit al Artei, a fost decorat cu ”Meritul cultural” şi i-au fost decernate, numeroase alte medalii, distincţii etc
Când visele nu trăiesc mult…
Ultimul spectacol semnat Oleg Danovski a fost ”Crăiasa zăpezilor”, la montarea căruia a lucrat fiind grav bolnav.
In memoria colectivă, Oleg Danovski va rămâne drept fondatorul și directorul primului teatru de balet din România, instituție care, în anul 1990, printr-o hotărâre a lui Andrei Pleșu, ministrul culturii, devine Teatrul de Balet „Oleg Danovski”. Maestrul s-a bucurat numai șase ani să-și vadă visul împlinit.
Din păcate, după opt ani de la moartea maestrului, au fost anulate toate eforturile, toată viziunea și toată aspirația ce făcuseră ca baletul să beneficieze de o instituție de sine-stătătoare; Teatrul de Balet a fost desființat, el fiind comasat cu Opera din Constanța.
La 21 octombrie 1996, Sfinxul Slav trecea în posteritate. Într-un interviu, Oleg Danovski fusese întrebat ce rămâne în urma sa. „O clipă de frumuseţe. Crezi că e puţin?“, a răspuns maestrul.
Oleg Danovski este catalogat drept ”unul dintre creatorii români care au convins de geniul lui şi străinătatea, impunându-se pe scenele marilor teatre ale lumii şi stând cu demnitate alături de adevăraţi monştri sacri ai dansului” (www.icr.ro)
