Nicolae Teclu (născut în ziua de 18 octombrie 1839, Brașov, decedat în 26 iulie 1916, Viena) a fost un chimist roman de renume internațional, membru al Academiei Române din anul 1879, cunoscut și ca susținător al ideii de eliberare națională a românilor din Transilvania. A fost chimist, academician, inventatorul becului de laborator cu reglare a curentului de aer şi gaz.
Nicolae Teclu a contribuit major la dezvoltarea chimiei mondiale, unul dintre subiectele cercetate de el fiind flacăra, realizând un arzător (bec) performant, ce a păstrat numele de Bec (arzător) Teclu.
N. Teclu a terminat Institutul Politehnic din Viena, secţia Chimie, urmând apoi Academia de Arte Frumoase din München, secţia Arhitectură.
El a devenit celebru pe plan mondial prin cele 60 de descoperiri făcute şi cu cele peste 50 de lucrări de studiu, de autor, din domeniul chimiei. În anul 1900, N. Teclu a inventat becul de laborator cu reglare a curentului de aer şi gaz, bec de gaz cu regulator, care-i poartă numele și în prezent. Invenţia sa a fost brevetată în Austria şi realizată ca produs commercial de două firme – W.J. Rohrbeck’s Nachtolger şi Franz Hugershoff.
„Becul Teclu” este de actualitate, el fiind folosit şi astăzi în toate laboratoarele din lume. Conceptual, este asemănător cu becul Bunsen, dar reglarea admisiei se face printr-un obturator conic, în acest mod obținându-se un amestec mai bun al aerului cu gazul şi totodată o temperatură mai ridicată. Arzătorul Teclu, sau becul Teclu, într-o variantă îmbunătăţită, se găsește și în zilele noastre în toate laboratoarele de chimie din întreaga lume.
Activitatea de cercetare a lui Nicoale Teclu conține mai multe invenții, printre acestea numărându-se şi aparatura pentru prepararea dioxidului de carbon solid, pentru sinteză şi descompunerea apei, aparate pentru înregistrarea exploziilor de gaze, pentru determinarea în orice moment a compoziţiei aerului din mina (echipament util în scopul evitării exploziilor). Domeniile studiate de N. Teclu includ studii de rezistenţă a hârtiei, a fibrelor lemnoase, studii de analiză pentru pigmenţi minerali, uleiuri utilizate în pictură, combustia gazelor. Tot lui Teclu îi aparţin o serie de aparate de laborator păstrate în prezent la Universitatea din Bucureşti. Conform specificațiilor găsite pe icr.ro, tot lui Nicolae Teclu
îi aparțin o serie de aparaturi de laborator păstrate în prezent la Universitatea din București, cele mai importante fiind aparatul pentru detectarea metanului și cel pentru prepararea ozonului.
O mare parte din aparatele pe care le deținea, Teclu le-a donat laboratorului de chimie anorganică a Universităţii din Bucureşti.
Deși beneficia de recunoaștere internațională iar invenţiile sale îi îmbogăţiseră pe mulţi, el a murit sărac, în anul 1916, la Viena.
În prezent, numele său este purtat de peste 15 licee cu profil de chimie din toată ţara dar, regretabil, niciunul dintre ele nu se află în Braşov, oraşul natal al marelui savant.
În lista studiilor făcute de Teclu se în scrie și analiza chimică a unui meteorit găsit în 1870 la Goalpara, India, studiu care i-a sporit mult notorietatea, pe plan internațional.
Între 1910-1913, a fost preşedintele Secţiunii Ştiinţifice a Academiei Române.
Nicolae Teclu a fost decorat cu Ordinul Crucea de Cavaler (anul 1904, Viena), iar în aprilie 1905, Regele Carol I i-a acordat medalia „Bene Merenti” clasa I-a. Savantul N. Teclu a primit și Ordinul Franz Josef în grad de cavaler în anul 1909. Spre sfârşitul vieţii, savantul este ales membru al Academiei Române.
Nicolae Teclu a murit, subit, în data de 26 iulie 1916, la Viena. Locul său de odihnă se află în Cimitirul Hietzing, din capitala Austriei.
