Veronica Micle este mai puțin cunoscută ca poetă, ea rămânând în istoria literaturii ca cea mai mare iubire a “Luceafărului” Mihai Eminescu.
Măritată la vârsta de 14 ani
Veronica Micle s-a născut la Năsăud, în ziua de 22 aprilie 1850. Avea numai 14 de ani când, pe 7 august 1864, foarte tânăra Veronica se mărita cu Ştefan Micle, care era titrat ca profesor universitar. Cu Mihai Eminescu, Veronica – femeie căsătorită cu doi copii – s-a cunoscut la Viena, în anul 1872. După doi ani, în 1874, s-au revăzut, la Iaşi, moment ăn care s-a înfiripat și relaţia de amor dintre ei, o relaţie păstrată ascunsă, apoi contestată, bârfită şi de neînțeles pentru opinia mondenă a societății.
Văduvă dar tot fără libertate
A venit anul 1879, când soţul Veronicăi a murit. De atunci, povestea de dragoste și-a urmat cursul fără ca cei doi îndrăgostiți să se mai ascundă. Insă conjunctura nu le era, în continuare, favorabilă.
În urma morții soțului său, Veronica rămăsese cu o pensie foarte mică din care își întreținea cele două fiice; iar în acest context o nouă căsătorie ar fi însemnat pierderea acestui venit constant pe care îl avea. Cum Mihai Eminescu nu ar fi avut posibilitățile financiare de a susține o familie, care includea și doi copii, o căsătorie între cei doi a rămas doar o dorință și un plan pentru un viitor mai bun. Chiar și așa, Veronica Micle și Mihai Eminescu s-au logodit de două ori. Și, drama lor a atins punctul culminant atunci când când Veronica a dat naştere unui copil mort.
Toată lumea împotriva adoratei lui Eminescu
În 1880, a existat o tentative de căsătorie, dar toți cei din jurul lui Eminescu s-au opus cu vehemență acestei idei, spunând că adorata poetului nu era persoana potrivită pantru el. Mai mult, junimiştii o denigrau și vorbeau despre ea ca fiind o femeie de moravuri uşoare. Tabloul a conținut de toate – intrigi, infidelităţi, acuzaţii, suferinţe, certuri și împăcări, nenumărate epistole de dragoste.
Cei doi îndrăgostiși își scriau sute de rânduri de amor, pline de pasiune şi dor, dar și cu reproşuri şi cereri de iertare. Eminescu o alinta pe iubit sa cu: Poţoţoni, Cuţică, Dragă Momoţelule, Dulcea mea Momoţi, Dulce Veronică. Când scrisorelele erau după câte o ceartă, apelativul devenea “Stimabilă Doamnă” şi “respectata mea amică”.
Moartea lui este începutul morții ei
Așa cum este cunoscut, Eminescu s-a refugiat în braţele mai multor femei, iar Veronica, trădată, se răzbuna. Peste toate, ei doi se iubeau în continuare.
„Te vei convinge că din mii de fiinţe, abia una poate iubi cum te iubesc eu pe tine; şi dacă m-ai ucide, te-aş iubi şi în minutele agoniei”, îi scria Veronica lui Eminescu.
În anul 1887, atunci când Veronicăi i-a apărut un volum de poezii, primul exemplar i-a fost trimis poetului cu dedicaţia: “Scumpului meu Mihai Eminescu, ca o mărturisire de neştearsă dragoste, Bucureşti, 6 februarie 1887″. Fiind bolnav, Eminescu o implora să-l uite și să-și trăiască viața fără el.
Mihai Eminescu a murit pe 15 iunie 1889, în sanatoriul doctorului Şuţu, în Bucureşti. Deși sora lui Eminescu, Henrietta, a ținut-o pe Veronica departe de poet, apropiaţii acestuia nu s-au dat înapoi de la a o acuza că nu i-a fost alături, muribundului, în ultimele sale zile.
„Lumea m-a acuzat de lipsă de simţire şi de umanitate faţă de Eminescu. Sunt lucruri mai presus de puterile cuiva, vă mărturisesc sincer, nu pot să-l văd lipsit de minte, eu care am cunoscut pe Eminescu în cea mai splendidă epocă a vieţii sale intelectuale. Şi aşa sunt fără nici o lege şi fără nici un Dumnezeu, să-mi rămâie cel puţin acela al poeziei, care pentru (mine) s-a fost întrupat în fiinţa lui Eminescu”, îi scria Veronica Micle lui Alexandru C. Cuza (aprilie 1889).
Se spune că atunci când a aflat de moartea lui Eminescu, Veronica Micle ar fi scris, în doar 20 de minute, poezia „Raze de lună”, poezie ce a apărut în cotidianul „România” din 20 iunie 1889, ca epilog la materialul dedicat funeraliilor lui Eminescu.
Adio cu flori de nu-mă-uita
Veronica a fost prezentă la slujba de înmormântare, ținută la biserica Sf Gheorghe din Bucureşti, acolo unde a fost dus trupul neînsufleţit al poetului înainte de a fi înmormântat în cimitirul Bellu. Ea și-a luat adio de la iubirea vieţii, punând pe sicriu un buchet de flori de nu-mă-uita.
Sinucidere premeditate
La scurt timp după moartea lui Miahi Eminescu, devastată de suferință, Veronica Micle a intrat într-o stare de depresie severă și s-a refugiat la mănăstirea Văratec. Acesta este locul în care şi-a premeditat sinuciderea. Ea i-a cerut apropiate, Smaranda Gârbea, să îi facă rost de arsenic pentru fiica ei cea mică, suferindă de anemie.
În acea perioadă, versurile scrise de Veronica sunau astfel „O! Moarte vin de treci/ Pe inima-mi pustie şi curmă a mele gânduri/ S-aud cum uraganul mugind în grele cânturi,/ Se plimbă în pustie mânat de aspre vânturi,/ Mi-e dor de-un lung repaos… Să dorm,/ Să dorm pe veci.”
Când a intrat în posesia arsenicului, Veronica s-a retras în camera ei şi a băut toată sticuluţa. Au urmat peste 20 de ore de agonie, în care Veronica s-a zbătut între viaţă şi moarte, timp în care medicul chemat de urgenţă de la Iaşi a făcut tot ce era posibil să o salveze, dar încercările lui au eşuat şi femeia s-a stins din viaţă, la 39 de ani, pe 4 august 1889, la fix 50 de zile de la moartea lui Eminescu, cel care îi scrisese cu câţiva ani înainte de moarte: “Aşa te iubesc şi eu – mai mult decât viaţa, mai mult decât orice în lume şi pururea cu frica-n sân, aş vrea să mor or să murim împreună, ca să nu mai am frica de-a te pierde.”
Veronica Micle fost înmormântată în incinta acestei așezări monahale.
