Inscripţia a apărut în ediția din 1707 a faimoasei culegeri epigrafice Inscriptiones antiquae totius orbis Romanorum („Inscripții antice din întreaga lume romană”), alcătuită de umanistul olandez Janus Gruter (1560-1627). Ea figura pe un monument din epoca romană, păstrat în „vicus St. Mariae” (satul Sîntămăria-Orlea, din Țara Haţegului).
Scrisă în greacă, nu în latină, inscripția i-a îndemnat pe istoricii mai recenți să presupună că autorul provenea dintr-o regiune elenizată. Altarul pe care era gravată a fost înălţat de un anume Axius Aelianus Iunior, fiul fostului procurator al Daciei Apulensis, Axius Aelianus Vetus, de la care de asemenea au rămas inscripții consemnate de Gruter.
Câteva decenii mai târziu, în anul 1742, apărea la Altdorf, centru universitar din apropierea Nürnbergului, Germania, o scurtă lucrare a doctorului Jakob Ferdinand Baier, intitulată Expositionem veteris inscriptionis de Aesculapio et Hyglea diis philanthropois („Prezentare a unei vechi inscripţii despre Esculap şi Hygiea, zei iubitori de oameni”). Textul data de aproape două decenii, fiind supus discuției la 27 octombrie 1725. Baier, pe atunci student, îl comunicase în cadrul Facultăţii de medicină a Universității Protestante din Altdorf.
Jakob Ferdinand Baier, fiul celebrului medic și naturalist Johann Jakob Baier (1677-1735), s-a născut în 1707 la Altdorf, unde a și încetat din viață, în 1770. A studiat medicina în orașul natal, după care s-a ocupat mai ales de cercetarea calităților unor ape termale. A călătorit mult şi a practicat la Würtzburg, Leyda, Amsterdam, Hamburg şi Nürnberg, unde a fost și decan al Colegiului Medicilor. A fost, ca şi tatăl său, membru şi preşedinte al Academiei Leopoldine, ocupându-se de editarea documentelor acesteia. A publicat numeroase lucrări medicale, precum şi câteva scrieri istorico-arheologice.
La numai un an după ce medicinistul din Altdorf prezentase comunicarea la Haga, a apărut o monumentală descriere a ţinuturilor dunărene, atribuită generalului austriac de origine italiană Luiggi Ferdinando Marsigli (1660-1730). Acesta vizitase Țara Românească, însărcinat fiind cu o misiune pe lângă Constantin Brâncoveanu şi întreținuse o importantă corespondenţă ştiinţifică cu stolnicul Constantin Cantacuzino. În scrierea sa, Marsigli a transcris şi el inscripția grecească a lui Axius Aelianus, consacrîndu-i şi o gravură, reprodusă şi în broșura din 1742.
Jakob Ferdinand Baier considera că aşezarea unde fusese găsită inscripția se afla pe ruinele Ulpiei Traiane, și probabil monumentul fusese adus aici de la Sarmizegetusa. Dizertaţia sa asupra inscripției închinată lui Esculap şi Hygiea de către Axius Aelianus are meritul de a fi atras, încă o dată, atenţia cercurilor ştiinţifice europene din secolul XVIII, asupra străvechii romanităţi a ţărilor române.
Sursa: Magazin Istoric nr.5/1976
