A fost contemporan cu Brâncuşi, a studiat cu Paciurea, dar a ales să urmeze modelele monumentaliste ale lui Bourdell şi Carpeaux, o influenţă care se vede pe multe dintre lucrările sale de referință – ”Monumentul eroilor francezi” din Parcul Cişmigiu, reliefurile de pe ”Obeliscul Unirii” din Focşani, statuia lui Spiru Haret din Piaţa Universităţii.
Primele lucrări expuse – Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea
Ion Jalea s-a născut într-o zi de 19 mai 1887, la Casimcea, judeţul Tulcea. A urmat gimnaziul pentru băieţi „Mircea cel Bătrân” din Constanţa, iar între anii 1903 – 1907, a studiat la Şcoala de Belle-Arte şi Meserii din Constanţa. Obținând o bursă din partea Primăriei Constanţa, el îşi continuă studiile, începînd cu 1915, la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti, cu Frederick Storck şi Dimitrie Paciurea.
Debutul ca artist și-l face în anul 1912, când a debutat cu o expoziţie personală la Bucureşti, unde a prezentat lucrări inspirate din vechile basme româneşti: Sfarmă-Piatră, Briar, Remuşcarea.
Își continuă studiile la Academia Julian din Paris şi la ”Grande Chaumiere”, sub îndrumarea lui Antoine Bourdelle, perioadă în care devine și un visitator fervent al atelierului marelui sculptor impresionist Auguste Rodin.
O mână pierdută pe front
Pe parcursul carierei sale, Jalea a făcut numeroase călătorii de studiu în Franţa, Anglia, Italia, URSS, Austria, SUA, Japonia.
În Primul Război Mondial, artistul a participat la înfruntarea de pe frontul din Moldova, loc în care şi-a pierdut braţul stâng.
Totuși, în ciuda infirmităţii căpătate, nu renunță la pasiunea pentru sculptură, ba mai mult, în următorii 60 de ani care au urmat a realizat lucrări impresionante, în care a descris scene alegorice, religioase sau mitologice, scene de război, reliefuri, nuduri, portrete, statui, busturi şi, mai mult decât orice, impresionante lucrări de artă monumentală.
Fantomele războiului
După război, Jalea a participat, la Iași, la o expoziţie colectivă, unde a expus schiţe de front, proiecții în care artistul a evocat amintirea războiului, cu tot cu ororile faţă de tragediile provocate şi cu sentimentul de recunoştinţă pentru eroii căzuţi pe front.
Experienţa războiului va sta la baza unor lucrări precum ”Monumentul soldaţilor francezi căzuţi pe teritoriul României” (Bucureşti, anul 1922), ”Monumentul eroilor ceferişti” (Bucureşti, anul 1923), ”Monumentul dedicat soldaţilor români, foşti prizonieri în Germania” (ridicat la Dieuse, Franţa), precum şi basorelieful ”Mausoleului de la Mărăşeşti”, realizat în colaborare cu Cornel Medrea.
Jalea- o carieră de artist internațional
În anul 1922, expune la Salonul de toamnă de la Paris, iar începând cu anul 1924, a participat la saloane oficiale, la expoziţii anuale de stat, la multiple evenimente de artă românească, desfășurate la: Rotterdam şi Haga (1930); Zürich şi Bratislava (1943); Budapesta (1947); Moscova (1958); Helsinki, Leningrad, Budapesta, Bratislava, Minsk, Praga, Atena, Berlin, Belgrad (1960); Paris, Istanbul, Damasc, Alexandria, Cairo (1961); Pekin, Phenian (1966); Ulan Bator (1967); Torino (1970), precum şi la expoziţii internaţionale: Barcelona (1929); Paris (1937); New York (1939); Bienala de la Veneţia (1958); Berlin (1966); Anvers (1967); Paris (muzeul ”Rodin”, 1971).
Prolific, în anii 1915, 1923 şi 1936, Ion Jalea a prezentat expoziţii personale şi la Bucureşti, la Ateneul Român, Sala Dalles, Căminul Artelor.
Lucrările sale sunt realizate în gips, bronz, piatră sau marmură, Dintre ele, se disting piese representative precum ”Hercule doborând centaurul”, ”Minerva”, ”Bacante”, ”Arcaş odihnindu-se”, ”Spiru Haret” (statuie, Bucureşti), ”Monumentul infanteriei” (Bucureşti), ”Mihai Eminescu” (Bucureşti), ”Mircea cel Bătrân” (Tulcea), ”Decebal” (Deva).
Ion Jalea a făcut carieră și ca profesor, din anul 1932 predând la Academia de Arte Frumoase din Bucureşti. Din 1942 devenind director în Ministerul Artelor iar din 1963 este numit membru titular al Academiei Române.
În palmaresul de funcții de adaugă, în 1956, cea de preşedinte (iar din 1968, preşedinte de onoare) al Uniunii Artiştilor Plastici.
Premii și distincții, în țară și străinătate
Pentru lucrările sale remarcabile, Ion Jalea a primit mai multe premii şi distincţii, din care putem enumera: premiu la Expoziţia internaţională de la Barcelona (1932), Marele Premiu al Expoziţiei internaţionale de la Paris (1937), Premiul Naţional pentru sculptură (Barcelona, 1941), Premiul de Stat (1957), a fost distins cu titlurile de Maestru Emerit al Artei şi Artist al Poporului (1957).
Moștenirea de la Constanța, la Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” – 227 de creații
Ion Jalea a murit la 7 noiembrie 1983, la Bucureşti, la vârsta de 96 de ani.
În Constanţa se află Muzeul de Sculptură „Ion Jalea”, înfiinţat în anul 1968, după ce artistul a donat 108 sculpturi, desene şi schiţe, reliefuri, statui şi busturi.
La parter şi etaj sunt expuse opere originale şi machete, lucrate în materiale şi tehnici diferite, iar tematica este variată: opere alegorice, schiţe de front, portrete, compoziţii monumentale etc.
Muzeul de Sculptură „Ion Jalea” este localizat în zona istorică a orașului, la capătul bulevardului Elisabeta, în imediata apropierea Catedralei Sfintii Petru si Pavel. Clădirea muzeului este o frumoasa construcție realizată în stil brâncovean la începutul secolului XX. În interiorul muzeului sunt expuse peste 200 de lucrări superbe donate de sculptor în anul 1969 și de familia acestuia, în 1984, după moartea artistului.
În galeria lucrărilor expuse se găsesc autoportrete ale artistului, portrete ale părinţilor săi şi ale celor două fiice, portretul scriitorului Liviu Rebreanu, dar şi un cap de Madonă de o inestimabilă valoare. În 1984, colecția a fost completată cu o serie de alte sculpturi donate de familia artistului, zestrea instituției ajungând astfel la un total de 227 de creații.
Ilustrativ, chiar în faţa muzeului se poate vedea capodopera definitorie a lui Ion Jalea – „Arcaş odihnindu-se”, lucrarea reprezentativă, datând din anul 1926.
Pe 19 martie 2009 a avut loc ceremonia de inaugurare a copiei în bronz a operei de artă „Arcaş odihnindu-se”, donaţie a statului român către Curtea de Justiţie din Luxemburg.
