Și-au păstrat meșteșugurile și obiceiurile de-a lungul veacurilor, au trecut cu ele peste secole și transformări dar societatea ultimilor ani le-a răpit toate acestea. Vorbim de rudarii din zona Băneasa, lingurarii care de-a lungul timpului au făurit obiecte din lemn…astăzi meșteșugul lor dispare.
O zi călduroasă de vară, așa cum numai în Dobrogea poate fi. În cartierul Cărpiniș din Băneasa (stradă îngustă, în pantă, neasfaltată, praf mult) intrăm pe poarta unei căsuțe. Copii mulți, de diferite vârste ne privesc curioși. Aici stă Stana Ion, una dintre ultimele „rudăroaice”. Știe să facă obiecte din lemn. A învățat de la părinții de la care „a furat” meseria. Vorbește blând și povestește cu drag despre modul în care „ascultă” lemnul în mâinile cui se pricepe să-l transforme, despre felul în care i-au naștere obiectele de lemn. Cele atât de folositoare, din păcate doar cândva, în gospodărie. Vorbește despre o copilărie frumoasă în care #gadgeturile erau obiectele casnice, cu părinți-făuritori, cu unelte ce dădeau viață lemnului. Copăi folosite la frământat aluatul sau la îmbăiat, pisăloaie, fusuri, furci, linguri și linguroaie, sucitoare și câte și mai câte…toate realizate prin trudă, migală și drag.
Și regrete…că totul piere, că degeaba ar vrea să-și învețe copiii sau nepoții acest meșteșug că…nu mai cumpără nimeni, toți preferând marfa ieftină de la magazin, calitatea îndoielnică ce nu durează în timp.
Un dialog cu suflet pe care sper să-l îndrăgiți!
