În 2026, Stațiunea Mamaia marchează 120 ani de la momentul care i-a definit parcursul modern și i-a fixat locul în istoria litoralului românesc. La începutul secolului XX, litoralul românesc începea să fie integrat într-un proces mai amplu de modernizare, în care ideea de stațiune balneară și de agrement devenea parte a vieții urbane. Mamaia se contura firesc ca un astfel de loc, chiar înainte de a fi organizată oficial.
Cu mult înainte de a primi o formă administrativă clară, zona Mamaia era deja percepută ca un spațiu al verii. Întinderea de nisip dintre mare și lac, aerul curat și liniștea specifică zonei atrăgeau localnici și vizitatori aflați în căutarea timpului petrecut în aer liber și a beneficiilor naturale ale mării.
Momentul fondator al Stațiunii Mamaia este strâns legat de administrația locală, condusă, la începutul secolului XX, de Ion Bănescu, primarul care a susținut transformarea zonei într-o stațiune balneară modernă.
În toamna anului 1905, acesta inițiază un amplu proces de amenajare a viitoarei stațiuni, având ca obiectiv nu doar dezvoltarea infrastructurii, ci și crearea unui cadru natural coerent, care să susțină experiența de vacanță. În acest context, arhitectul peisagist Jules Édouard Redont este implicat punctual în transformarea întinderii aride de nisip într-un parc care să ofere identitate și echilibru noului spațiu balnear.
Momentul simbolic al întemeierii are loc la 15 august 1906, când Ion Bănescu aduce în Mamaia elita orașului Constanța, pentru a marca inaugurarea oficială a stațiunii. A fost un gest cu valoare de manifest: Mamaia nu era doar deschisă publicului, ci introdusă în viața socială a orașului ca un spațiu al modernității, al eleganței și al timpului liber trăit în comun.
Anul 1906 consfințește astfel oficial recunoașterea Mamaiei ca stațiune balneară, marcând începutul unui parcurs care avea să o transforme într-un reper al verii românești.
Determinarea administrației conduse de Ion Bănescu s-a reflectat și în dezvoltarea infrastructurii. Încă din 1905, linia de tren dintre Constanța și Mamaia a fost realizată într-un timp record: doar patru luni, facilitând accesul către stațiune. Trenul a funcționat timp de aproximativ 60 ani, devenind un simbol al legăturii directe dintre oraș și litoral.
Aceste inițiative au așezat Mamaia într-un context european al modernizării urbane și al turismului organizat, demonstrând că dezvoltarea stațiunii a fost rezultatul unei viziuni coerente și asumate.
În perioada interbelică, Mamaia devine un spațiu al rafinamentului și al vieții mondene. Stațiunea este asociată cu ideea de promenadă, grădini atent îngrijite și un stil de viață elegant, specific epocii.
Această perioadă este legată simbolic și de figura Reginei Maria a României, a cărei sensibilitate pentru grădini și peisaje florale a influențat imaginarul epocii. Legătura cu reședințele regale din Dobrogea și cu faimoasele grădini de flori, inclusiv cele de petunii, a contribuit la consolidarea imaginii Mamaiei ca loc al frumuseții și al verii trăite cu grație.
În acest context apare și Hotel Rex, devenit rapid unul dintre reperele stațiunii, simbol al eleganței și al vacanțelor de odinioară.
În a doua jumătate a secolului XX, Mamaia intră într-o nouă etapă de dezvoltare, fiind regândită ca o stațiune modernă, amplă, cu zone de loisir, construcții elegante și hoteluri integrate într-un concept urban unitar. Sub viziunea arhitectului Cezar Lăzărescu, Mamaia este concepută ca o „mare grădină” a vacanței, un proiect avansat pentru epoca sa, care îmbina arhitectura modernă cu spațiile deschise și accesul direct la plajă.
Această etapă consolidează statutul Mamaiei ca stațiune emblematică a litoralului românesc și o ancorează definitiv în memoria colectivă a mai multor generații.
De-a lungul celor 120 de ani, Mamaia a traversat epoci diferite, fiecare cu propriul ritm și propria estetică. A fost un loc al eleganței și al promenadelor, al vacanțelor de familie, al copilăriilor petrecute pe plajă, al adolescenței și al libertății, dar și al energiei contemporane.
În timp, Mamaia a devenit nu doar un spațiu al vacanței, ci și unul al culturii populare, al muzicii și al emoțiilor împărtășite, inclusiv prin evenimente care au intrat în istorie, precum Festivalul Mamaia, care a contribuit la atașamentul profund al publicului față de stațiune.
„Mamaia este rezultatul unei viziuni care a început la începutul secolului trecut și care continuă să fie relevantă și astăzi. De la primele decizii administrative care au pus bazele stațiunii, la experiențele trăite de generații întregi, vorbim despre același loc al verii care adună oameni, emoții și povești. Aniversarea celor 120 de ani este un moment de recunoaștere a acestei continuități și a unei moșteniri care rămâne vie”, a declarat George Măndilă, președintele OMD Mamaia–Constanța.
Conceptul aniversar „De 120 ani, în centrul verii” sintetizează această continuitate. Mamaia nu aparține unei singure generații și nu se limitează la o singură perioadă. Este un spațiu comun al memoriei și al trăirii prezente, în care trecutul și prezentul coexistă firesc. La acest moment aniversar, Mamaia privește nu doar spre trecut, ci și spre prezentul și viitorul său. Anul 2026 va marca un sezon aniversar construit în jurul acestei moșteniri de 120 de ani, printr-o serie de inițiative și proiecte dedicate, menite să readucă în atenția publicului național locul pe care Mamaia îl ocupă în memoria verii românești. Prin demersuri de comunicare ample, inclusiv prezență la nivel de televiziune națională, Organizația de Management al Destinației Mamaia–Constanța își propune să spună, din nou, povestea unui loc care continuă să fie trăit, generație după generație.
Foto: Imagoromaniae.ro
