Arheologii care lucrează la descoperirea orașul antic Smirna, sub structura urbană modernă a Izmirului, au descoperit o cameră rară cu podea de mozaic, care oferă noi perspective asupra vieții cotidiene și a sistemelor de credințe din Antichitatea târzie.
Podea de mozaic recent descoperită măsoară trei pe patru metri și este formată din panouri geometrice cu douăsprezece laturi interconectate, un motiv decorativ utilizat pe scară largă în perioada romană târzie. Aceasta prezintă un aranjament de motive vegetale, ornamente geometrice și mici figuri de cruce în jurul simbolului principal, Nodul lui Solomon.
Înfățișat în centrul designului, Nodul lui Solomon este format din bucle împletite. Acest simbol apare în multe culturi și perioade istorice și este interpretat în mod obișnuit ca un semn apotropaic, menit să protejeze oamenii și spațiile de nenorocire, invidie și forțe dăunătoare, precum deochiul, adesea descrise ca „ochiul rău”.
Mozaicul aparține unei clădiri datate între secolele IV și VI d.Hr., când Smirna era un centru urban bine planificat, reconstruit după vremea lui Alexandru cel Mare. Deși utilizarea exactă a clădirii este necunoscută, poziția sa pe una dintre străzile principale ale orașului indică faptul că a fost o structură importantă, fie ca reședință privată, fie ca spațiu semi-public.
Unul dintre cele mai remarcabile aspecte ale descoperirii este dovada conform căreia camera mozaicului a fost reutilizată la aproape 1.500 de ani după ce a fost așezată pentru prima dată. În secolul al XIX-lea, structuri legate de un spital non-musulman sau de reședințe din apropiere au fost construite direct peste podeaua antică. Urmele de tencuială aplicate peste mozaic indică faptul că modelul a fost descoperit, recunoscut și încorporat în clădirile ulterioare, permițându-i să rămână vizibil și funcțional mult timp după antichitate.
Sursă: Archaeology News Online Magazine
